Am scris despre Carol Bartz cu ceva vreme in urma. Si e genul de poveste pe care ar trebui sa o cititi, pentru ca spune multe despre modul in care este perceput internetul in America.

Ieri, Carol Bartz a aparut in editia din USA a Esquire cu un interviu foarte interesant. Dincolo de picanteriile si sfaturile pe care le da (si multe sunt cu adevarat importante, mai ales ca vin de la una dintre putinele persoane de acest gen din industrie), mi-a ramas in minte un paragraf pe care probabil ca presa IT ar trebui sa il dezbata putin:

We (Yahoo!, bineinteles) will be delivering your interests to you. For instance, if you’re a sports fan but have no interest in tennis, we won’t show you tennis. We would know that you do things in a certain sequence, so we’d say, “Here’s your portfolio. Here’s some news you might like. Oh, you went to this movie last week, here’s some other movies you might want to check out.”

I call it the Internet of One. I want it to be mine, and I don’t want to work too hard to get what I need. In a way, I want it to be HAL. I want it to learn about me, to be me, and cull through the massive amount of information that’s out there to find exactly what I want. Citeste mai mult

Internetul pe care il viseaza Carol Bartz este putin cam departe de evolutia normala a internetului. Si ideea arata exact ce gen de alunecare a cunoscut reteaua de la stadiul initial de publisher la stadiul actual de… aici n-as putea incadra intr-un singur cuvant ce este internetul astazi. In orice caz insa, internetul nu este camera in care vrea Yahoo! sa ma inchida.

Stiu, presupun ca ganditi deja ca sunt in urma cu informatiile, ca web 2.0 e realitate si inseamna exact ce se intampla in jurul nostru acum. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Web 2.0 inseamna in primul rand interactivitate, ideea ca utilizatorul participa la crearea de continu, inseamna orientare clara spre nevoile utilizatorului, dar nu limitarea orizonturilor sale. Web 2.0 nu e despre asta si n-a fost niciodata. Si, indraznesc sa spun inainte de vreme, nici web 3.0 sau 4.0 n-o sa fie despre asta.

Binteineles, nevoia unora de specializare a fluxului informational pe care il primesc este importanta. Si totusi, in viata reala, specializarea te face un mic robot care ingurgiteaza mereu acelasi gen de informatie. Citisem undeva faptul ca, de cand a devenit la moda, specializarea il obliga pe muncitorul modern sa-si schimbe orientarea de cariera de vreo 2 sau 3 ori, in medie, intr-o viata. Pe masura ce trece timpul avem din ce in ce mai putini oameni care stiu ce e teorema lui pitagora si din ce in ce mai multi oameni care stiu ce e punctul de rating tv.

Ce incerc sa spun e ca noi, ca specie, suntem impinsi inainte dar putem fi si limitati de universul prin care alegem sa ne traim viata. Si orientarea Yahoo!, de a ne da fiecaruia cate un internet pe masura noastra, are toate sansele sa se loveasca de traditionalismul unei reguli pe care e greu sa o schimbe chiar si 20 de ani: internetul inseamna cunoastere, expansiune a universului propriu, interactiune cu alti oameni.

Asta e motivul pentru care oamenii, desi au propria lor casa, prefera sa plece la plimbare si sa viziteze locuri straine.

Macar omu e sincer

“Salutari si complimente.
Sunt Dl Peter Wong Shun Tung lucrez cu Bank of China, am o afacere de proiectare оn valoare de USD 22.5 milioane de metri pentru a fi transferat la un cont offshore cu ajutorul dumneavoastra, daca doresc. Ar trebui sa ma оntreb pentru a va ajuta оn realizarea acestei tranzactii, intentionez sa pun 30% din totalul fondurilor ca o compensatie pentru ajutor, dar daca va trimita toate informatiile tranzactie la primirea raspunsului dumneavoastra. Ma puteti contacta pe e-mail meu privat: (…..) si sa оmi trimiteti urmatoarele informatii pentru scop de documentare.

(1) numele si prenumele

(2) actual rezidentiale adresa

(3) privare de numarul de telefon,
E-mail:
Dvs. mai devreme raspuns la aceasta scrisoare va appreciated.Sincerely,
Dl Peter Wong Shun Tung
Email: …………..”

Se vor implini maine. Ce repede trece timpul

In ultimele saptamani, iata cateva dintre lucrurile pe care le-am simtit pe pielea mea:

1. In blocul in care locuiesc (o zona buna din Bucuresti), au furat caloriferul de la parter. Si, culmea, era apa in sistem . Bineinteles, hotii au pus un dop in teava.

2. Am o vaga banuiala (de fapt, e o certitudine, dar n-am inregistrari si nici n-am chef de cancan-uri), ca un oficial inalt (adica chiar inalt) de la Ministerul Comunicatiilor crede ca opensource-ul e o marca de software. Cam ca Word, asa. Bafta, Bogdan.

3. Avocatnet.ro creste intr-un ritm de 10.000 de membri noi in martie, cu o crestere lunara de 15%, care se mentine deja de aproape un an. Tocmai am depasit 140.000 de membri inregistrati, dintre care o buna parte incep sa ne foloseasca pe post de homepage.

4. Colegii mei au lucrat la editia a doua a Formula Avocatnet.ro. Evenimentul se va anunta in curand. 10 echipe, premii interesante. Si vom desemna cei mai rapizi consultanti.

5. Mi-am terminat prezentarea pentru Seminarul de Afaceri Online si problemele lor juridice, care se va intampla in joi, 22 aprilie 2010, la Hotel Continental in Bucuresti. Incerc sa povestesc mai mult despre lucruri practice si mai putin despre articole din lege.

Un weekend placut zilele urmatoare si spor la munca astazi.

Dat fiind ca se vorbeste de multa vreme de plecarea Google din China, uite o parte a problemei:

In the two months since Google first issued its China manifesto, Baidu has gained nearly $13 billion in market value (Its stock is up a whopping 42 percent, completely reversing a 10 percent drop during the prior two months).

By contrast, Google has lost about $7 billion in market value (its stock down nearly 7 percent), while the S&P 500 has been flat.

Eu unu sunt de parere ca Google n-o sa plece din China. Au prea mult de pierdut daca o fac. Nici chiar ideea ca asa isi spala din pacatele indepartarii de sloganul “don’t be evil” nu ar putea justifica actionarilor Google pierderea unei piete atat de mari precum piata chineza. De fapt, doar incertitudinea plecarii tine inca scaderea actiunilor sub pragul de 10%.

De ce e importanta piata chineza?

In 2009, aici existau 384 de milioane de utilizatori de internet (o penetrare de 28,4%), in crestere cu peste 100 de milioane fata de anul precedent. Pentru comparatie, e important de stiut ca America de Nord (SUA + Canada: penetrare de 74%) aduna 259 de milioane de utilizatori de internet, iar Europa (penetrare de 52%) depaseste cu putin 400 de mii. Este foarte probabil ca pana in 2012, piata chineza sa insemne mai mult de 800 de milioane de utilizatori de internet, adica aproape 2 treimi din suma cumulata a utilizatorilor de internet din America de Nord si America la vremea respectiva.

Asa incat, in ultimele doua luni presupun ca s-au inflamat spiritele, s-au agitat mintile si s-a ajuns la situatia in care Google e pus cu adevarat la colt. Dupa multa vreme, cred ca e o premiera ca gigantul american sa fie pus in fata ideii ca poate sa-si ia jucariile si sa plece, fara sa-i pese cu adevarat de ce se intampla.

In China, Baidu.com are o cota de piata de peste 60% cand e vorba despre cautarile online, iar Google se zbate cu un procent de numai 30%. Spun “numai” pentru ca, raportat la modul in care domina restul lumii, Google ia bataie serios in China.

Pornind de la toate lucrurile astea, eu cred ca Google nu-si permite sa plece cu adevarat din China (poate fi o retragere tactica, pe anumite segmente de piata, dar nu o plecare definitiva a companiei).

Mihai m-a intrebat, eu am raspuns si a iesit un interviu de weekend pentru varianta dedicata de Facebook a Wall-street.ro. Daca va intereseaza, gasiti materialul aici.

Cu ceva vreme in urma, am scris un articol care atingea tangential si ideea vanzarii de muzica en-detail (single-uri) vs. vanzarea en-gros (albume). Imi aduc aminte ca am citit mult pentru articolul ala (aveam timp in 2007, se vede treaba) si m-am prins ca albumele sunt segmentul de unde vine banu gros in industria muzicala. Tu poate stiai asta, dar eu habar n-aveam, ca nu ma gandisem niciodata la subiect.

De aici si pana la stirea de mai jos nu mai e decat un pas. Pink Floyd si-a dat in judecata casa de productie, pentru ca voiau ca muzica lor sa fie vandut online numai sub forma unor albume integral, nu fragmentate in mai multe single-uri. Si a castigat

Stiu ca e o industrie ciudata, dar daca va intereseaza internetul si viitorul afacerilor de aici, industria muzicala imi pare una dintre pietele din care sunt cele mai multe idei de preluat. Adica, sunt curios cum o sa rezolve cei de la Pink Floyd problema legata de faptul ca multe din achizitiile de muzica se fac prin intermediul serviciilor de streaming online (vezi last.fm). Cine dracu sta sa asculte 40 de minute de muzica?

Cu toate astea, e important un lucru. Ca muzica online e continut. Si ca, la fel ca oricare forma de continut, a ajuns sa nu mai conteze calitatea, ci canalul prin care se comunica unei anumite audiente. Vezi Lady Gaga vs. albumele lui Hanz Zimmer.

Cum, care Hanz Zimmer? Ala care a scris muzica pentru sute de filme pe care sigur le-ai vazut. Sigur, sigur.