Cu ceva vreme in urma, am scris un articol care atingea tangential si ideea vanzarii de muzica en-detail (single-uri) vs. vanzarea en-gros (albume). Imi aduc aminte ca am citit mult pentru articolul ala (aveam timp in 2007, se vede treaba) si m-am prins ca albumele sunt segmentul de unde vine banu gros in industria muzicala. Tu poate stiai asta, dar eu habar n-aveam, ca nu ma gandisem niciodata la subiect.
De aici si pana la stirea de mai jos nu mai e decat un pas. Pink Floyd si-a dat in judecata casa de productie, pentru ca voiau ca muzica lor sa fie vandut online numai sub forma unor albume integral, nu fragmentate in mai multe single-uri. Si a castigat
Stiu ca e o industrie ciudata, dar daca va intereseaza internetul si viitorul afacerilor de aici, industria muzicala imi pare una dintre pietele din care sunt cele mai multe idei de preluat. Adica, sunt curios cum o sa rezolve cei de la Pink Floyd problema legata de faptul ca multe din achizitiile de muzica se fac prin intermediul serviciilor de streaming online (vezi last.fm). Cine dracu sta sa asculte 40 de minute de muzica?
Cu toate astea, e important un lucru. Ca muzica online e continut.
Si ca, la fel ca oricare forma de continut, a ajuns sa nu mai conteze calitatea, ci canalul prin care se comunica unei anumite audiente. Vezi Lady Gaga vs. albumele lui Hanz Zimmer.
Cum, care Hanz Zimmer? Ala care a scris muzica pentru sute de filme pe care sigur le-ai vazut. Sigur, sigur.

