”Să-mi aducă flori, în fiecare zi. Să-mi trimită măcar un mesaj, în fiecare zi. Să-mi spună, zilnic dacă e posibil, că-i e dor de mine. Măcar atât. Asta ar fi iubirea adevărată”.
Și Io închise telefonul, zâmbind la viitorul ăsta ideal. Trebuia să fie cineva, acolo, care s-o iubească așa cum își dorea ea. Cineva care să vrea s-o cunoască și s-o accepte fără să încerce să o schimbe.
Anii au trecut, iar viața a trecut și ea. Apoi, într-o zi, l-a întâlnit. Nu l-a văzut la față, dar l-a cunoscut, încet-încet, pe chat. El avea o conexiune proastă pentru că, acolo, în lumea lui cuprinsă recent de război, rețeaua era încă un moft.
După un timp, i-a spus că o iubește. Io s-a gândit că poate și-a întâlnit, în sfârșit, sufletul pereche. A doua zi, eeeh, acea zi o va ține minte toată viața. Pentru că, de atunci, au început să vină. Mai întâi, un mesaj pe chat. În fiecare zi, la aceeași oră. Apoi, câte un telefon în care vocea lui îi spunea simplu ”Te iubesc!”. Apoi închidea.
Pentru că nu se puteau plimba în realitate, au călătorit cu mintea. Părea că știe lumea mult mai bine, așa că l-a lăsat pe el s-o ducă oriunde vrea. Au vizitat magazine online, au jucat jocuri nenumărate, au trecut prin focurile unor concursuri, au completat puzzle-uri și s-au plimbat cu taxiuri virtuale prin orașele nenumărate. Iar el o întreba întotdeauna ce îi place din lucrurile pe care le vede. Și data viitoare ținea cont de dorințele ei.
Din scaunul de acasă, a văzut Pământul în culorile pe care a învățat-o el să le vadă, condusă de poveștile lui. Povești ce deveneau, de la o zi la alta, tot mai complexe și interesante. Istorie, geografie, artă, toate se împleteau într-o mare de informații și cuvinte frumoase. Era ca și cum trăia realitatea alături de cel mai bun ghid posibil.
În jurul lor s-au întâmplat războaie, uragane, s-au schimbat regimuri și legi, s-au construit bordeie adânci și piramide înalte până la cer. Iar el, în tot timpul ăsta, și-a găsit câteva secunde, în fiecare zi, să-i spună c-o iubește. S-au strâns sute și sute de mesaje în rucsacul ei, iar ele au pus tot atâtea cărămizi la viitorul pe care și-l imagina.
Era ciudat să te îndrăgostești de cineva pe care nu l-ai văzut niciodată la față. Și-a spus că, daca ar fi fost oarbă, ar fi trăit la fel. Care e diferența? Poți vedea într-o lume ștearsă sau poți fi orb într-o lume ce te copleșește cu lumina ei.
Așa că s-a aruncat în povestea ei de iubire și lumea a devenit și mai mica, până când i-a cuprins pe amândoi într-o casă primitoare și caldă. O casă luminata zilnic de mesajele lui.
Doi ani mai târziu, în locul mesajului, a primit de la el un link. L-a urmat bucuroasă, așteptând aventura ce tocmai pornea. La capătul drumului a găsit, în schimb, un document ce începea sec: ”Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului privind informarea utilizatorilor umani cu privire la interacțiunile cu utilizatori non-umani, vă aducem la cunoștință următoarele”.
A înțeles că i se cerea consimțământul să continue conversațiile cu un astfel de utilizator non-uman. I-a scris și l-a întrebat ce să facă? Era un joc nou? Doar că el nu i-a mai răspuns în acea zi, și nici ziua următoare. A primit, în schimb, un alt mesaj cu link-ul în cauză, de la el. De data asta, o ruga să-și dea acordul, ca ei să continue să vorbească la fel că până acum.
Io și-a blocat simțurile, și casa lor s-a sfărâmat încet-încet, cărămidă după cărămidă, iar ea a simțit toate fisurile și zgomotele ce-i distrugeau visul. După descrierea companiei ce l-a creat, el era un ”companion virtual de profilare și consiliere cu privire la cumpărăturile digitale”. Iar scopul lui era să genereze, prin intermediul socializării extinse, cumpărături mai multe pentru magazinele care îl angajaseră.
E greu să ai încredere într-un om. Îți ia timp și, deseori, nici măcar timpul nu e suficient. Trebuie doar să te arunci, cu capul înainte, alegând să crezi. Când vom fi aproape de-a interacționa cu un AI ce conversează liber, fără să știm, va trebui să rescriem legile relațiilor sociale.
Idei?
–
Îți mulțumim că ne citești. Povestirile noastre sunt menite să lanseze provocări, nu să câștige premii literare. În fond, lumea evoluează, fie că vrem, fie că nu. Iar viitorul ne va pune față în față cu lucruri pe care, într-un fel sau altul, va trebui să ni le imaginăm de pe acum pentru a le putea înțelege și integra în viața noastră, când va fi cazul. Ne auzim, în curând, cu un alt text. Prima povestire din serie se poate citi la această pagină.
