Se țineau de mână, însă fiecare mergea în realitatea lui

Se țineau de mână, însă fiecare mergea în realitatea lui. Ea avea căști albe, mari, puse peste urechi ca un suport pentru gânduri externalizate, iar el căști mici, pe care le tot atingea schimbând, probabil, melodia. Au mers în fața mea aproape un kilometru cu pași ritmici, domoli, de oameni care se plac. În mintea lor, fiecare plăcea, însă, o altă lume, iar lumile astea se dovediseră suficient de atractive ca să le împartă realitatea în două.

Ieri, am mers pe jos la Sala Palatului, unde moderam o discuție de la International University Fair București. Pe drum, m-am uitat la fețele, postura și mersul celor care treceau pe lângă mine.

Într-un fel ciudat, azi nimeni nu mai pare plictisit pe stradă. Oamenii au, mai mereu, fața ocupată, dar nu cu gânduri proprii, pentru că gândurile au început de ani buni să fie înlocuite cu conținut livrat de altcineva.

Și asta e o formă interesantă de externalizare. Te poți baza pe hărți digitale ca să știi unde mergi. Te poți baza pe căutări sau întrebări online ca să știi ceva despre un subiect. Când ajungem să ne bazăm pe conținut extern ca să nu mai fim nevoiți să ne ascultăm propriile gânduri, lumea trece la alt nivel.

Fiecare regim autoritar din istorie a avut nevoie de o poliție secretă ca să controleze ce gândesc oamenii. A fost scump, lent și, în fond, sortit eșecului, pentru că gândurile nu pot fi ocupate permanent din exterior. Economia atenției a rezolvat problema asta cu o eleganță pe care niciun dictator nu și-ar fi imaginat-o.

Am plătit abonamente, am cumpărat telefoane, am aplaudat companiile care ne-au promis că nu vom mai fi niciodată singuri cu propriile gânduri.

Mi s-a părut ciudat să ajung la eveniment și să mă văd în fața unui public de liceeni, studenți și părinți care voiau să afle ce nu face tehnologia în locul nostru. Mi s-a părut ciudat să caut răspunsuri diverse când, în mintea mea, exista un singur răspuns onest.

Ea, tehnologia, ne duce pe fiecare mai adânc în propria realitate, întunecând, tot mai mult, accepțiunea ideii de ”ceva” comun.

Ea, tehnologia, nu ne mai apropie. Noi va trebui să o facem, luptând pentru asta cu toate puterile noastre.

Mulțumesc organizatorilor pentru invitația de-a modera panelul de ieri.