OpenAI a publicat ieri unul dintre cele mai ciudate documente pe care le-am citit în…

OpenAI a publicat ieri unul dintre cele mai ciudate documente pe care le-am citit în ultima vreme. Propuneri de taxare a automatizării, de săptămână de lucru de 4 zile (32 de ore), toate lucrurile astea și multe altele se regăsesc în planul denumit pompos ”Industrial Policy for the Intelligence Age: Ideas to Keep People First”. Dar altceva mi se pare interesant.

// Context:
Câteva dintre lucrurile pe care le pune în discuție documentul publicat ieri:
1. Impozite mai mari pe capital și pe „veniturile susținute, generate de AI”, plus „taxe legate de munca automatizată” (da, compania scrie că statele ar trebui să taxeze automatizarea pe care ea o vinde).
2. Un fond suveran care să dea fiecărui cetățean o participație directă în creșterea economică generată de AI, independent de averea de la care pornește.
3. Săptămâna de lucru de 32 de ore / patru zile, fără reducere de salariu, cu bani publici pentru firmele care acceptă să testeze ideea.
4. Un „drept la AI” tratat ca alfabetizarea sau ca accesul la electricitate, cu puncte publice subvenționate în biblioteci, școli etc.
5. Auditarea obligatorie a modelelor AI pentru „comportamente manipulative sau loialități ascunse”, astfel încât să nu poată fi folosite de „vreun individ sau vreo facțiune internă” pentru a concentra puterea.
6. Plase de siguranță sociale „adaptive”, care se activează automat atunci când indicatorii de dislocare a muncii depășesc praguri prestabilite prin lege. Este venit minim de bază în formă soft, declanșat algoritmic, finanțat tot din taxele pe capital.

// De ce publica OpenAI astfel de documente
Sigur, companiile AI au nevoie de PR glorios, lobby inteligent și de poziționarea ca forțe ale binelui, în societatea noastră.

În acest context, documentul e un calcul politic foarte rece, făcut de oameni care înțeleg un lucru foarte simplu. Tranziția spre superinteligență, dacă nu e gestionată instituțional acum, se termină peste câțiva ani cu revoltă socială și cu un val de legiferare ostilă care poate distruge complet valoarea companiei.

OpenAI, o companie extrem de cinică de altfel, pornește negocierea publică pe un model pe care l-am mai văzut în trecut și la alții. Dacă impozitarea capitalului generat de AI e inevitabilă, mai bine o propui chiar tu, cu praguri și definiții pe care ai cum să le influențezi. Mai bine definești tu ce înseamnă ”rezonabil” în diverse contexte, modelând, astfel, gândurile unui viitor Parlament ce-ar putea avea ideea de a reglementa.

În acest fel, atunci când apare în Parlament, discuția nu mai șochează opinia public și nu determină o scădere a valorii industriei.

De asta insistă diverse companii să propună ele, primele, cadre de reglementare pentru industria lor. Așa stabilesc punctul de plecare al discuției (inclusiv pentru cei care nu sunt de acord cu soluțiile).

Printre rânduri, citim însă viitorul. Impozitarea automatizării și venit minim de bază, două concepte de care vom vorbi în viitor, în alte episoade ale acestei analize.