Graficul de mai jos se citește simplu

Graficul de mai jos se citește simplu. Cu albastru e desenată zona în care ar putea fi folosită tehnologia în medii profesionale. Cu roșu e zona în care oamenii folosesc deja tehnologia în medii profesionale.

Spre exemplu, în zona de Management, utilizarea teoretică a AI-ului ar putea atinge spre 90% din sarcinile unui om. Practic, însă, cei de la Anthropic observă o utilizare ce are, în prezent, amprenta întinsă pe 10 - 15% din aceste sarcini.

Studiul celor de la Anthropic pornește de la combinarea

• datelor teoretice despre ce sarcini ar putea fi accelerate de un LLM de genul Claude, ChatGPT, Gemini sau altele (folosind taxonomia O*NET cu cele aproximativ 800 de ocupații din economia americană)


• cu datele reale de utilizare ale Claude, construind un indicator nou pe care îl numesc „observed exposure".

Practic, a reieșit un raport ce cuprinde atât ce ar putea face AI-ul în teorie, cât și ce face efectiv deja, în contexte profesionale, cu accent pe utilizările automatizate, care înlocuiesc oameni (nu cele augmentative ce doar îmbunătățesc ”puterile oamenilor”).

În plus, același studiu afirmă că nu există, încă, o creștere sistematică a șomajului în ocupațiile expuse. Dar e vizibil un semnal incipient (și abia semnificativ statistic) că angajarea tinerilor între 22 și 25 de ani a încetinit ușor în aceste ocupații, o scădere de aproximativ 14% a ratei de găsire a unui loc de muncă comparativ cu 2022.

Se mai observă că unele conversații care nu țin de muncă pot influența, și ele, ocupații relevante. Spre exemplu, oamenii care primesc de la AI planuri de nutriție s-ar putea baza mai puțin pe nutriționiști profesioniști.

Una peste alta, studiul ne arată că avem o fereastră de timp (care se îngustează) în care putem construi mecanisme de protecție socială, politici de recalificare și cadre de reglementare care să fie gata înainte ca efectele să devină vizibile cu ochiul liber.

Știu că mulți oameni au o frică de ideea înlocuirii bruște a angajaților, care să îi afecteze și pe ei. În realitate, sunt din ce în ce mai sigur că pericolul acestor vremuri vine, mai degrabă, din acumularea treptată a unui avantaj de productivitate de către companiile care integrează AI în fluxurile lor de lucru.

E un proces lent, invizibil, plin de încercări și de eșecuri. Și se tot învârte acolo, în burta unor companii, până când efectele devin vizibile în statisticile agregate de șomaj. Când se întâmplă asta, redistribuirea valorii s-a produs deja.

E unul dintre motivele pentru care am ales să scriu constant, să punctez des discuții precum cea de față. Pentru ca măcar noi din comunitatea asta mică a oamenilor ce comentează și schimbă constant astfel de idei, să nu fim luați prin surprindere.