Chiar sunt curios. Dacă în România s-ar întâmpla un astfel de lucru la o companie mare…

Chiar sunt curios. Dacă în România s-ar întâmpla un astfel de lucru la o companie mare, care ar fi reacțiile? Știrea, deci, e că, pentru echipele sale din SUA, Meta va începe să capteze mișcările mouse-ului și apăsările de taste ale angajaților pentru date de antrenament cu inteligența artificială.

Altfel, spus, în cuvintele analizei Reuters, compania ”instalează un nou software de urmărire pe computerele angajaților din SUA pentru a capta mișcările mouse-ului, clicurile și apăsările de taste, în scopul utilizării în antrenarea modelelor sale de inteligență artificială, parte a unei inițiative ample de a construi agenți de inteligență artificială care pot efectua sarcini de lucru în mod autonom”.

Mai mult, instrumentul (numit Model Capability Initiative - MCI), va rula pe aplicații și site-uri web legate de muncă și va realiza, de asemenea, ocazional instantanee ale conținutului de pe ecranele angajaților.

Știrea vine într-un context în care, zilele trecute, tot cei de la Reuters afirmau că Meta urmează să înceapă prima rundă de concedieri masive pe 20 mai 2026, afectând 10% din forța sa de muncă la nivel global sau aproximativ 8.000 de angajați (pare că țintește concedieri de 20% in 2026).

Revenind la supravegherea de care ziceam mai sus, Ifeoma Ajunwa, profesor de drept la Universitatea Yale, spune că ”la nivel federal, din partea SUA, nu există nicio limită privind supravegherea lucrătorilor”, respectiv că, la nivel de stat, legile impun cel mult ca lucrătorii să fie informați pe scară largă atunci când angajatorii îi monitorizează.

În Europa, doar ideea de date personale și combinația dintre ele și monitorizarea angajaților și se deschide o prăpastie de probleme juridice pentru compania care ar încerca astfel de lucruri direct. Și mai sunt și alte probleme.

Așa ajungem la elefantul din cameră.

Mă întreb, din ce în ce mai mult în ultima vreme, cum va arăta peisajul uman și social din SUA vs. cel din Europa, în anii ce vin. Sigur, SUA pune accent major pe creșterea afacerilor, chiar în detrimentul oamenilor care, până mai ieri, erau prinși și ei în mașinăria ce producea bunuri și servicii. Pare că ne îndreptăm, însă, spre zone în care automatizarea agresivă produce efecte și va schimba, dramatic, ponderea oameniilor angajați în economie.

Dacă credem, însă, că Europa e sigură pentru că aici există legislație, faptul trist și sincer spus e că legislația nu ne poate ajuta, în fața automatizării, decât foarte puțin. Realitatea e că sistemele antrenate pe lucrători din SUA, Asia sau Africa vor putea fi exportate, atunci când învață ce au de făcut singure, în toate colțurile lumii. Nu se face, efectiv, monitorizarea angajaților în Europa, dar cu ce ne ajută asta?

Și, în acest context, mi se pare din ce în ce mai utilă o discuție reală pe care statele, politicienii și societatea în sine ar trebui să o aibă, dincolo de prostia vremurilor, într-un scop nobil și în beneficiul tuturor.

Cum vedem noi, ca civilizație, următorii 10 ani?