Că tot e la modă războiul și ideea de piețe de predicție, mă întreb dacă o fi ok ca în…

Că tot e la modă războiul și ideea de piețe de predicție, mă întreb dacă o fi ok ca în societatea noastră să existe pariuri pe conflicte armate ori pe moartea unor oameni, fie ei chiar și dictatori sau tirani.

Polymarket e altfel decât o casă de pariuri clasică. Nu există o „casă" care să fixeze cotele și să câștige mereu. Platforma funcționează ca o bursă descentralizată, unde utilizatorii cumpără și vând acțiuni pe baza unor întrebări binare.

Spre exemplu, întrebarea e „se va întâmpla X până la data Y?" iar acțiunile pro sau contra răspunsului se tranzacționează cu prețuri între 0 și 1 $, urmând ca prețul să reflecte probabilitatea percepută de piață. Dacă ai dreptate, acțiunea ta valorează 1 $, dacă nu, valorează zero. Dacă acțiunile DA se tranzacționează la 0,17 $, piața estimează o probabilitate de 17% că evenimentul se va produce. Poți intra și ieși oricând, ca pe bursă, pentru că nu pariezi împotriva ”Casei”, pariezi împotriva celorlalți participanți.

Conform Bloomberg și firmei de analiză Bubblemaps, șase conturi au generat un profit combinat de aproximativ 1 mil $, pariind pe un atac american asupra Iranului înainte de 28 februarie. Toate aveau ca unică activitate pariuri pe momentul atacului, iar unele acțiuni au fost cumpărate (la 10 cenți bucata) cu câteva ore înainte ca primele explozii să fie raportate la Teheran. Un singur cont a transformat 61.000 $ în peste 493.000 $, într-o zi. Volumul total pe contractele legate de atacul asupra Iranului a fost de 529 mil $.

Un alt contract recent, de pe Polymarket (care urmărea dacă Khamenei va mai fi lider suprem până în martie), nu excludea moartea sa drept eveniment care declanșează plata. Practic, cineva putea paria pe asasinarea unui șef de stat.

Sigur, piețele financiare clasice includ componente speculative legate de conflicte. Petrolul sare la fiecare tensiune, acțiunile companiilor de apărare cresc înainte de orice escaladare, însă între a tranzacționa acțiuni Lockheed Martin anticipând un conflict și a cumpăra un contract binar intitulat „SUA atacă Iranul până pe 28 februarie?" există o diferență esențială.

În primul caz, tranzacția servește și alte funcții economice (finanțare, alocare de capital, hedging). În al doilea caz, nu se finanțează nimic, nu se produce nimic. Absolut nimic. Există doar un preț pe care cineva îl atribuie probabilității ca alți oameni să moară în zilele următoare.

Adaugă la asta anonimatul portofelelor crypto și proximitatea anumitor actori față de informații clasificate despre operațiuni militare (un funcționar de la Pentagon, un ofițer de informații, un contractor de apărare) și obții un mecanism care recompensează financiar scurgerea de informații secrete despre războaie, cu risc minim de identificare.

Societatea care acceptă astfel de lucruri devine mai indiferentă, cred. Și mai cinică. Oare o fi ok?