Azi dimineață povesteam despre procesul pierdut de Meta în New Mexico și anticipam că…

Azi dimineață povesteam despre procesul pierdut de Meta în New Mexico și anticipam că procesul de la Los Angeles va merge în aceeași direcție. Câteva ore mai târziu, a venit și al doilea verdict.

Context:
După mai mult de opt zile de deliberări, un juriu din centrul orașului Los Angeles i-a găsit pe giganții Meta și Google răspunzători, într-un proces civil intentat de o femeie în vârstă de 20 de ani, cunoscută în instanță doar sub numele de Kaley GM (am discutat săptămâna trecută despre acest caz).

Cei 12 jurați au ordonat, de asemenea, celor două companii să îi plătească lui Kaley 3 mil $ reprezentând daune, 70% urmând să fie plătit de Meta (Instagram și Facebook) și 30% de Google (YouTube). Jurații au constatat, de asemenea, că firmele au acționat cu rea-intenție sau fraudă, declanșând o a doua etapă a procesului, în care juriul va stabili daunele punitive. Aceasta va avea loc mai târziu în cursul zilei de azi.

Kaley este prima dintre cei aproape 2.500 de reclamanți într-un proces consolidat din sudul Californiei, care dă în judecată patru companii de tehnologie - Google, Meta, TikTok și Snap - care susțin că platformele lor de socializare și streaming au fost concepute în moduri care au cauzat sau agravat depresia, anxietatea și dismorfia corporală la minori.

TikTok și Snap au ajuns la o înțelegere cu Kaley în săptămânile dinaintea procesului ei de referință, dar rămân pârâți în litigiul consolidat mai amplu. Rezultatul procesului ar putea contribui la o înțelegere globală, deși sunt în curs de pregătire încă opt procese de referință, următorul fiind programat să înceapă în această vară.

Miza adevărată:
Aceste verdicte nu sunt (doar) despre bani. Mai degrabă, sunt despre Section 230 din Communications Decency Act, care protejează platformele de răspunderea pentru conținutul postat de utilizatori (platforma nu poate fi trasă la răspundere pentru ce postăm noi).

Doar că aici apare fisura pe care industria tech a sperat să n-o observe nimeni, cea în care algoritmii (cei care recomandă conținut și aranjează feed-ul) nu pot fi considerați conținut generat de utilizatori. Algoritmii sunt produse proiectate, testate, optimizate și livrate de companii care știu exact ce fac.

Când un algoritm decide că un adolescent vulnerabil trebuie să vadă încă un clip despre un anumit lucru, nu suntem într-o situație de liberă exprimare a unui utilizator, ci în cazul unei decizii de produs. Un juriu tocmai a confirmat că pentru deciziile de produs există răspundere.

Section 230 a fost scris pentru o lume în care platformele erau panouri de afișaj. În 2025, platformele modelează atenția noastră. Diferența dintre a găzdui conținut și a-l amplifica deliberat e majoră.

În SUA, precedentele ce tocmai se întâmplă azi vor duce la pierderea imunității industriei de tehnologie. Și, ca urmare a acestui lucru, modelul de business bazat pe engagement toxic devine, în sfârșit, foarte foarte scump.

Poate că lumea chiar se va schimba.