Mi-a scris ieri un domn să mă întrebe dacă, ”sincer vorbind”, eu chiar cred că mai are…

Mi-a scris ieri un domn să mă întrebe dacă, ”sincer vorbind”, eu chiar cred că mai are vreo șansă la un job stabil peste 5 ani. Întrebarea asta o aud tot mai des, așa că las aici câteva idei ce explică de ce nu cred că trebuie să fim pesimiști cu privire la viitor. Răspunsul ține de un fenomen pe care eu îl numesc stratificare.

Observația mea, după 25 de ani în tehnologie, este că fiecare inovație care promite să simplifice lumea o face, de fapt, mai complicată. Și asta e o veste extraordinar de bună pentru oricine lucrează.

Hai să ne gândim la un lucru banal, plata unei facturi. În 1999, mergeam la ghișeu, stăteam la coadă, plăteam cu bani ”ficși”. Era un proces simplu, lent, cu trei pași pe care trebuia să îi faci de fiecare dată.

Astăzi, avem aplicații de banking, notificări push, plată recurentă, split payment, cashback, categorii de cheltuieli, export în contabilitate, integrare cu facturierul, e-Factura și un ecosistem întreg de oameni care construiesc, mențin, reglementează și explică toate aceste lucruri.

Am automatizat un gest de câteva minute la un ghișeu și am creat un întreg univers profesional în jurul lui.

Asta face tehnologia, de fiecare dată. Simplifică unele lucruri și stratifică o grămadă de lucruri noi. Adaugă posibilități, iar fiecare posibilitate nouă generează nevoia de oameni care să o înțeleagă, să o implementeze, să o adapteze la context, să o explice altora și să rezolve problemele pe care nimeni nu le-a anticipat.

Acum hai să ne gândim, logic, la ce urmează. AI-ul face ca personalizarea, care până ieri era un lux, să devină o formă de infrastructură de servicii.

Când costul de a oferi cuiva o experiență ”pe măsura lui” tinde spre zero, totul se personalizează.

Sănătatea care nu ne mai tratează ca pe ”pacientul mediu” (inexistent), ci pe baza profilului tău biologic real. Educația, nutriția, divertismentul, toate se schimbă.

Sună cuiva asta a viitor cu mai puțini oameni implicați? Nu! E exact invers. Fiecare strat de personalizare creează mai multe straturi de servicii umane care nu existau înainte.

Stratificare.

Cineva trebuie să proiecteze acele experiențe.
Cineva trebuie să adapteze un sistem educațional construit în California la realitatea unei școli din Botoșani.
Cineva trebuie să stea în fața unui client real și să îi spună „da, tehnic poți face asta, dar în practică, în industria ta, cu autoritățile X și Y, nu e o idee bună".

AI-ul va automatiza sarcini. Dar, în locul lor, va genera straturi noi de complexitate care vor avea nevoie de oameni.

De asta, eu cred că ”voi mai avea un job în x ani?” e, fundamental, o întrebare greșită.

În schimb, ar trebui să ne întrebăm dacă suntem dispuși să învățăm suficient încât să fim utili într-o lume care va fi considerabil mai complicată decât cea de azi.

Asta e întrebarea corectă. Și, dacă răspunsul e da, sunt motive solide să fim optimiști.

Nu AI-ul e problema noastră. Problema noastră e dacă în 2026 încă învățăm ceva sau am decis că știm destul.