Stii istoria cautarilor din Google? Sterge-o tu, ei o pastreaza oricum
Ideea e asa. Google are un serviciu care iti permite sa vezi toate cautarile facute in google si multe altele, de cand ai contul si pana in zilele noastre. Stiu ca stii asta, dar poate sunt unii care nu stiu. 
Pe scurt, google tine minte urmatoarele:
Web History records information about the web pages you visit and your activity on Google, including your search queries, the results you click on, and the date and time of your searches in order to improve your search experience and display your web activity
Prin urmare, paginile pe care le vizitezi, cautarile, pe ce dai click, data si timpul cautarilor, bla bla, toate sunt acolo la ei, tinute minte si aratate, cand e cazul, unor autoritati indreptatite sa le vada 
Vezi asta si te gandesti (eu am renuntat de mult sa mai gandesc, recunosc) ca poate vrei sa stergi informatiile respective. Siiiigur, zice Google. Sterge-le. Pe limba lor suna asa:
You can choose to stop storing your web activity in Web History either temporarily or permanently, or remove items, as described in Web History Help. If you remove items, they will be removed from the service and will not be used to improve your search experience.
bai, ce baieti buni sunt astia, te gandesti. Adica, in capul tau, daca ceva este indepartat din serviciu, inseamna ca nu mai exista. Gresit, ca de multe alte dati cand vorbim despre darele pe care le lasi in urma in peregrinarile tale online. Google te lamureste putin mai jos ca nu-i chiar asa:
As is common practice in the industry, Google also maintains a separate logs system for auditing purposes and to help us improve the quality of our services for users. For example, we use this information to audit our ads systems, understand which features are most popular to users, improve the quality of our search results, and help us combat vulnerabilities such as denial of service attacks.
Adica, stii, “tu le stergi, dar noi tot vrem sa le tinem acolo. Ce-o sa faci, te dai cu fundul de pamant?”
Daca mai cauti putin, vezi mai multe. Vezi cum ca Google partajeaza informatie atunci cand:
We have a good faith belief that access, use, preservation or disclosure of such information is reasonably necessary to (a) satisfy any applicable law, regulation, legal process or enforceable governmental request, (b) enforce applicable Terms of Service, including investigation of potential violations thereof, (c) detect, prevent, or otherwise address fraud, security or technical issues, or (d) protect against harm to the rights, property or safety of Google, its users or the public as required or permitted by law.
Si incepi sa intelegi ca acel dans public de acum cativa ani, prin care compania se opunea, alaturi de alti mari cautatori online, cererii Departamentului de Justitie al SUA sa le predea cateva miliarde de cautari online, a fost poate un soi de lasa-ma sa te las.
Si, ideea de baza de la final:
Google stores up to 180 days of signed-out search activity linked to your browser’s cookie, including queries and results you click.
Adica… stii, ai dat logout, dar eu tot stiu cine esti .
July 1, 2011 7 Comments
Chiar numai social media conteaza?
E doar o constatare, cand privesti la evenimentele care se fac in Romania in perioada asta. Cum sa gestionam conturile de social media, cum sa facem campanii de social media, cum sa ne facem ca dam like dar sa nu dam like si tot asa.
Si, pornind de la constatare, nu pot decat sa nu ma intreb daca nu cumva piata asta e lipsita de competitivitate tocmai pentru ca multi prefera sa puna accent pe lucrurile trendy, fara sa inteleaga cum dracu se construieste si cum se administreaza un business online, cum se citeste intr-un soft de analiza de trafic nu doar la modul “eu am x unici si y afisari”, cum se face roi-ul pe un vizitator care-ti intra in site etc etc.
Si mai trist e ca inflatia asta de vorbe goale despre social media creeaza in randul celor care au asteptari de la internet impresia ca social media e singurul trend care merita urmat, ca daca nu esti acolo nu contezi si asa mai departe.
Anii de internet pe care ii am eu in spate imi spun ca, daca vrei sa faci un business online, trebuie mai intai sa pui mana sa muncesti, sa creezi valoare prin proiectul tau (continut original, servicii utile, whatever) si abia apoi, cand ai ajuns la momentul la care au cu adevarat ce sa arati lumii, sa incepi sa folosesti canale de comunicare cu publicul: email, search engines, rss, social media si multe altele.
Din pacate, la noi vad ca e invers in ultima vreme. Social media a devenit produsul, iar asta ar trebui sa dea de gandit. Pentru ca e interesanta ideea, o sa vorbim zilele urmatoare despre pericolele ascunse in termenii si conditiile de la Facebook si Twitter, pentru oamenii care construiesc aplicatii pe platformele lor.
June 29, 2011 1 Comment
Cati bani pierzi daca ti se plateste o factura cu intarziere?
Am zis ca o sa vorbim despre subiectul asta, asa ca hai sa vedem niste cifre interesante.
1. Ai bani de luat
Sa spunem ca am sa-ti dau 100 lei + TVA. In total, 124 lei . Mi-ai dat factura pe 15 mai si ar fi trebuit sa ti-i platesc pana pe 31 mai. Dar n-am facut-o. Si astazi e 1 august, au trecut 2 luni, iar eu intarzii in continuare. Cati bani pierzi tu?
Teoretic, daca esti bun la inima, consideri ca nu pierzi nimic. Din inima ta darnica, esti dispus sa ma pasuiesti pana la momentul la care o sa-mi permit sa platesc. Practic, in 25 iunie depui o declaratie cu privire la TVA-ul de plata.
2. Ai bani de dat
Pe 25 ale lunii urmatoare (daca declari TVA-ul lunar), esti bun de plata – 24 de lei
Pe 25 iunie, ar trebui sa dai la stat 24 de lei (tva-ul din factura mea). Daca il dai, scoti bani din buzunar. Daca nu il dai si astepti sa-ti platesc eu, iti asumi ca vei plati doua tipuri de “amenzi fiscale”:
1. Majorari de intarziere (0,04% pe zi de intarziere)
2. Penalizari de intarziere, care se calculeaza diferit:
June 27, 2011 Leave a comment
Trucuri pentru antreprenori, partea 1
Ziua cand aducem in discutie predictia incasarilor
Partea asta cu predictia incasarilor e adesea privita ca un soi de biblie pe care nu multi o citesc, desi mai toti au auzit despre ea sau si-au cumparat-o. Asa ca m-am gandit sa dau niste exemple de aplicare practica a ideii de predictie financiara, ca tot m-am lovit de ele in ultimii ani. Ipoteza este cea a unei companii care lucreaza cu un anumit numar de clienti care platesc regulat sume de bani, chiar daca exista si pauze in contractarea cu clientii respectivi.
Scopul major: sa stii cam cati bani incasezi in perioada urmatoare
Scopul subtil: sa ai un cash flow previzibil si echilibrat, adica sa stii ca daca ai de dat salarii de 10 lei peste 3 luni, o sa ai de unde da banii aia.
Acum, ca sa poti ajunge la toate lucrurile de mai sus, in principiu ai nevoie de cateva instrumente:
1. Un soft de facturare, care sa includa si un camp special de scadenta a facturii. Adica sa ai un filtru din care sa alegi tu 01.07.2011, spre exemplu.
2. Un extras de cont de la banca, pe care sa il folosesti pentru a-i spune softului de previziune daca factura a fost platita si la ce data.
3. Putin timp sa bagi informatiile de mai sus, in fiecare zi, in softul tau.
4. Ca sa te ajute, aplicatia ar trebui sa-ti ofere macar urmatoarele idei: clientul x plateste, de regula, cu y zile de intarziere. Daca observi o crestere a timpilor de plata pentru un anumit client, negociaza-ti scadenta.
In functie de toate aceste cifre, fa-ti un grafic al incasarilor pentru lunile urmatoare. Ia in considerare intarzierile la plata caracteristice unui anumit client. Ia in considerare o marja de 25 – 30% sume care pot sa nu-ti fie platite sau care sa fie platite cu intarziere mult mai mare decat de obicei. Pune toate lucrurile astea laolalta si o sa ai un mic soft de predictie a incasarilor pentru afacerea ta.
E simplist spus tot procesul de mai sus, cu cat ai nevoi mai ciudate cu atat ai obligatia sa complici analiza, dar ca idee simplul fapt ca incepi sa te gandesti la functionarea decenta a unei afaceri din perspectiva financiara e un pas mare inainte in procesul de evolutie a afacerii tale.
Data viitoare vorbim despre cati bani pierzi cu adevarat atunci cand o factura ti se plateste cu intarziere .
Spor.
June 17, 2011 1 Comment
Ce as vrea eu de la partidul care va castiga alegerile urmatoare
Pornind de la articolul asta, m-am gandit ca ar fi bine sa facem o mica analiza a conceptului si a principiilor de dezvoltare ale dreptului romanesc si legislatiei din Romania, daca acest gen de comunicate ar fi intalnit mai des.
1. Intr-un stat obisnuit cu dezvoltarea serioasa, cercetarea e o piesa de baza in orice fel de evolutie sociala. Cercetarea in domeniul juridic, desi pare un soi de filosofie goala, are mai multe consecinte decat ne-am obisnuit sa recunoastem.
Legea, asa cum o vedem scrisa, e o expresie a vointei societatii in anumite domenii. Mai specializat sau mai general, actul normativ trebuie sa ofere solutii acolo unde buna-intelegere intre oameni da gres. Textul trebuie sa sperie indeajuns de mult incat eventualele incalcari ale legii sa fie stopate din fasa. Legea, ca ansamblu social, e o forma de recunoastere a unor tendinte sociale si de fixare a acestor tendinte in constiinta publica. Stiu, suna pompos, dar asta e adevarul. Legea este o forma de fixare a intereselor oamenilor, asa incat daca o lege e proasta, lucrul asta nu se datoreaza legii in sine, ci oamenilor care au redactat-o.
Daca dam la o parte reaua vointa, de care nu putem scapa totusi in societatea moderna, o lege proasta ar avea o singura consecinta clara: necunoasterea tendintelor juridice din societate. Ori tocmai o astfel de situatie este evitata prin cercetarea juridica. Oameni care isi dedica timpul si eforturile cunoasterii unor domenii juridice atat de bine incat pot optimiza puzzle-ul legislativ in cele mai bune conditii. Oameni care inteleg si vorbesc limba potrivita.
2. In primele 5 luni ale anului 2011, in Romania s-au emis peste 1000 de legi noi. in aceeasi perioada a anului, la Camera Deputatilor au fost inregistrate 392 de propuneri legislative, iar la Senat au fost inregistrata o cifra similara de acte. In total, intr-un an prolific, Romania isi imbogateste baza de legi cu 2.500 – 3.000 de acte. Daca faci un calcul, iti da un numar de 8 – 10 acte noi in fiecare zi. Sambata si duminica, 1 mai sau Craciun. O fi mult, o fi putin, habar n-am si nici nu e rostul meu sa comentez.
Am totusi impresia ca, folosind serviciile de cercetare juridica, o astfel de inflatie legislativa s-ar atenua, iar legile aruncate public ar fi mai putin modificabile in timp. Intr-o perioada relativ decenta de timp, sa zicem un mandat de 4 ani, haosul s-ar putea reduce intr-un procent interesant.
In concluzie, asta mi-as dori eu de la partidul care va castiga alegerile in 2012. Sa foloseasca serviciile unui institut de cercetare juridica. Sa treaca toate initiativele sale prin filtrul oamenilor respectivi. Da, partidul in cauza va continua sa faca legi dupa dorinta sa, da va continua sa fure, dar macar sa faca dracului niste legi logice si concise. Chiar si pline de furaciuni, legile in cauza au si parti importante pentru societate. Si daca oamenii care le scriu sunt de specialitate, vom putea aplica mai bine legile, le vom modifica mai rar si le vom respecta mai multi dintre noi.
Altfel, e ca si cum te-ar opera tamplarul sau un profesor. Legile trebuie facute de oameni care se pricep. De oameni care inteleg limba romana si o vorbesc coerent, de oameni care inteleg ca o lege trebuie sa fie aplicabila unui numar aproape infinit de situatii in practica si asa mai departe.
Asa ca rugamintea mea pentru politicienii invingatori in 2012: furati, mintiti, faceti ce o sa faceti oricum, dar macar folositi profesionistii atunci cand faceti legi. O sa va foloseasca si voua si noua.
June 14, 2011 1 Comment