E genul de piesa a carei descriere pentru public afisata la TNB n-are nicio legatura cu ce se intampla cu adevarat pe scena. M-am dus la o poveste araba si am nimerit la un soi de teatru suprarealist in care oamenii urla si conceptele sunt amestecate intr-o ciorba prea inteligenta pentru mintea mea. Adevarat, in descrierea sibiana a piesei se vorbeste despre ce fac ei cu adevarat. Dar se pare ca la Bucuresti au ales sa spuna ca e o adaptare a piesei lui Carlo Gozzi si atat.
Pe scurt, cea mai proasta piesa de teatru pe care am vazut-o in viata mea.
Dincolo de asta, mi-am reconfirmat doua lucruri care ma mai indepartasera si inainte de teatru.
In primul rand, nu inteleg de ce trebuie sa urle toata lumea pe scena. Pentru ca teatrele moderne, cele cu pretentii de inteligenta, sunt urlate de parca ar fi jucate de pe dealul celalalt. Stiu ca viata moderna este o sfortare continua, dar parca nu e nevoie sa pleci de la teatru cu urechile piuind.
In al doilea rand, nu inteleg de ce la fiecare teatru trebuie sa se dezbrace cineva. E ca in filmele romanesti de dupa 1989. Cele in care regizorii erau atat de obsedati de sex, incat filmau adevarate orgii. Asa e si in teatrul modern, cand e musai ca pe scena sa apara un san sau mai mult decat atat. La oamenii astia din Sibiu si regia ucraineanului Andriy Zholdak, goliciunea a fost si pe scena si proiectata pe pereti, ca asa ne sta bine noua, esticilor, goi si urland.
Prin urmare, daca cineva e interesat sa stie parerea unuia dintre spectatorii de la Printesa Turandot, jucat de teatrul de la sibiu, am scris mai sus marturia mea.
Daca nu intelegi un spectacol nu inseamna ca acel spectacol este prost. In plus Zholdak nu este recomandabil celor care vor teatru facil. Daca vrei sa-l intelegi va trebui sa-ti petreci ore intregi urmarind sute de piese, sa ii vezi spectacolele anterioare si sa mergi cu credinta ca oricum nu vei reusi sa-l intelegi pe Zholdak intru totul. Nu poti spune ,,prost” pentru ca nu intelegi ceva.
Cristi, ai mare dreptate ca nu trebuie sa etichetezi un “ceva” daca nu il intelegi. Eu insa m-am saturat de pretentiile de opera de arta pe care le au intreprinderi indoielnice. Am argumentat ca mi se pare prost spectacolul pentru ca are exact ingredientele pe care le observ in prostia din jurul meu: tate goale si urlete.
Stiu, arta trebuie sa reflecte lumea, arta trebuie sa educe, arta trebuie sa inspire. Spun doar ca eu, ca om care a platit sa vada piesa in cauza, am plecat de acolo cu ideea ca n-o sa mai vad multa vreme teatrul din sibiu pe o scena. Pentru ca nu cred ca arta trebuie laudata daca nu reuseste sa e faca inteleasa. Nu cred in artistii care scriu / comun / creeaza pentru ei insisi. Nu cred in prosteala pe care unii o vand pe pe post de inteligenta stralucitoare.
Pentru toate motivele de mai sus, eu am catalogat piesa aia ca fiind proasta. Si poate ar fi bine sa-i spuna mai multi oameni lui Zholdak asta. In fond, eu stiu ce sa fac de acum inainte, nu imi mai cumpar locul la piesele scrise de el. Si am comunicat public ideea asta pentru simplul motiv ca unii oameni ar trebui sa stie si parerea cuiva care a vazut spectacolul si l-a considerat prost.
Multumesc de comentariu. Sper sa nu-mi iei in nume de rau faptul ca mi-am spus parerea. Public.
Trebuie arta sa reflecte realitatea sau sa educe? Esti sigur? De cand pana cand arta trebuie sa se supuna unor reguli? Cum definesti arta? Nu se face inteleasa sau nu o intelegi tu? Piesele nu sunt scrise de el, sunt regizate de el.
In ceea ce priveste teatrul sibian, nici nu stii ce pierzi daca il eviti. Sibiul are unele dintre cele mai bune piese din Romania, trebuie sa vezi Faust, Trilogia Evreiasca, Electra, Cumnata lui Patangruel, Un tramvai numit Popescu, Astazi nu se fumeaza, Femeia Tinta si cei zece amanti etc.
Pana la urma, nu fiecare dintre noi are dreptul de a decide asupra lucrurilor pe care le experimenteaza pe propria piele? Discursul pe care l-am avut eu l-am vazut la multi dintre spectatorii de la piesa in cauza. Am impartasit opinia mea mai multor oameni care mi-au confirmat faptul ca au fost dezamagiti de piesa jucata de cei de la Sibiu.
In privinta artei care nu trebuie supusa unor reguli, sunt de acord cu tine. Si totusi, arta e arta pentru ca exista sau pentru ca publicul o considera arta? E la fel ca legislatia. In germania nazista, era legal sa omori evrei. Perceptia publica, transpusa in legi, transforma oroarea in act acceptat. Arta nu exista decat prin ochii spectatorului, prin simturile privitorului. Altfel, e doar o idee ca multe altele, o bucata de lemn sau piatra, un amalgam de vopseluri.
Si opinia mea, ca si opinia altora, formeaza ceea ce in final denumim perceptia publica asupra unui act artistic. Cel putin asa imi pare mie logic.
Cat despre arta care educa ori arta care reflecta ce se inampla in jur, imi pare ca noi suntem fiinte rationale. Chiar si in adancurile noastre instinctuale, ne supunem unor ratiuni primare. Asa incat, daca tot vorbim de arta ca act al creatiei umane, poate ar trebui sa acceptam si ca arta e supusa unor reguli prin simplul fapt al creatiei sale.
Teatrul din Sibiu o fi bun, dar mie mi-a facut o impresie proasta. Decorurile si costumele, jos palaria. Restul, asa cum am scris deja.
Eu am plecat de acolo cu impresia ca a fost o farsa; ca s-a incercat sa se vada daca se vor gasi oameni care vad hainele imparatului.
Si, uite, unii chiar le vad.
Stiu ca nu totul e facil, nu astept sa mi se puna pe tava;
da, trebuie sa petreci ore intregi – o viata sa iti imbunatatesti cultura si sa poti sa vezi acolo unde ti se parea ca nu e nimic.
Numai ca in unele cazuri problema nu e ca suntem noi prea mici ca sa intelegem; uneori nu vedem pentru ca nu avem ce.
Din intamplare am dat de blogul tau, nu am reusit sa iti si citesc pledoaria, asta pentru ca mi s-a parut superficiala.
Insa iti vand un pont, Nu avea cum sa iti placa un asemnea spectacol, probabil pentru ca depaseste cu mult nivelul tau de cultura superficial. Insa pentru o mai buna intelegere, iti recomand Tacke, Iancke si Cadar, care cu siguranta va satisface nevoia unui om in dezovoltare.
Toate cele bune,
ps imi pare rau ca sunt putin radical, dar daca ai fi scris o pledoarie bazata, atunci poate ma inclinam.
Alexandru, iti multumesc pentru comentariu. Dupa abordare, presupun ca esti actor. Si e normal sa-ti aperi profesia. Cu toate astea, daca e sa-ti citesc mesajul, observ ca m-ai altoit de doua ori cu cuvantul “superficial”. N-am negat niciodata ca as fi un om normal, fara cultura vasta pe care si-o atribuie marii intelectuali.
Eu sunt un om din publicul unei piese de teatru. Cata vreme biletele se vand la liber, aleg la ce piese merg si imi spun parerea despre ce am vazut acolo. Daca tu faci altfel, e foarte bine. Desi a face altfel e cumva contra naturii. Adica… “bah superficialule, de ce drak iti permiti sa comentezi? Stai in banca ta acolo si bucura-te ca ai vazut o piesa monumentala. Ce daca nu ti-a placut. Ar trebui sa te simti mandru ca ai avut sansa sa fii in sala”.
Uite ca si voi actorii, ca si doctorii, ca si multi altii, nu mai sunteti dumnezeu pe pamant. Sunteti niste oameni care se chinuie sa faca ceva. Ceva care place sau nu. Atat.
N-am scris asta ca sa vezi ca am ceva cu tine. Sincer, imi dau seama ce fel de zbateri trebuie sa fie in spatele unui actor atunci cand face un rol. Dar trebuie sa intelegi ca unii dintre oamenii astia care va privim pe scena ne-am saturat sa auzim de piese extraordinare pe care nu le intelege decat o mana de oameni (regizorul, actorii si vreo cativa spectatori razleti).
PS
Take, Ianke si Cadar e o piesa extraordinara. Si stii ce o face extraordinara? Faptul ca oamenii aia trei, Radu Beligan, Gh. Dinica si Marin Moraru, n-au avut niciodata fitzele unui actor modern, imbibat de nevoia de a fi altfel. Nu stiu cum esti tu in piesele in care joci, dar daca imi spui ca nu te-a interesat niciodata ce parere are publicul, atunci tac si nu mai zic nimic.
Arta e atemporala. Uneori, e si un act de curaj. Mutilarea gandurilor si scrierilor unor oameni morti nu e nici una, nici alta. E tiganie. Furt. Impostura.
Piesa lui V.I. Popa e, pare-se, o referinta, indiferent din ce unghi o privesti. Montajul asta supermegaextrasofisticat-si-cultivat al scrierii lui Gozzi (din ce citesc aici, altminteri banuiala mea e ca bietul om ar trebui sa faca eforturi ca sa si-o recunoasca) va mai fi motiv de discutii peste.. hai, 10 ani? Va fi o referinta? Oglindeste spiritul creatorului ei sau ii confisca numele si isi bate joc de el precum producatorii de Adibas cauta sa se bage in fatza peste rand plagiind pe altii?
Evident ca intrebarile astea sunt puse de un nekulturnîi, nu va suparati pe mine, atata ma duce mintea, atata zic si eu.
Nici nu astept raspunsuri, stiu, mujicii au dreptul sa existe si sa presteze munci si taxe, nici mai mult, nici mai putin. Si sa bage in cap ce le zice stapanirea lasata pe pamant de bunul Dumnezeu, oricare ar fi forma ei.
Eu nu pot sa inteleg un lucru. Parca era de mult stiut ca gusturile nu se discuta, nu? Atunci cum naiba poti sa vii sa dai cuiva peste nas ca nu i-a placut ceva ce tie se pare foarte fain? Fiecare isi stie adevarul relativ, nimeni nu detine adevarul absolut. Inafara de aroganti, desigur
Mie de exemplu nu mi-a placut “Politist adjectiv”. Pentru mine nu are nimic de spus iar inafara de scenele cu Ivanov la care intr-adevar am ras, imaginea mea despre acest film e un om stand pe strada facand nimic. Un film despre nimic, cu alte cuvinte. Desigur ca actorul cu care am fost la film il considera un film de arta, pentru ca tehnica ii spune lui ceva. Si cu toate astea am fost si la o bere dupa, respectandu-ne opiniile.