Am citit metodologia de care spuneti, se refera strict la “comunicarea publica a fonogramelor publicate in scop comercial”. Iar prin fonograme se intelege orice inregistrare audio. De unde rezulta ca oricine (restaurant, cabinet) poate difuza fonograme care au fost publicate in scop necomercial (ex link-ul din mesajul meu anterior) sau poate “difuza” muzica live (care, evident, nu e fonograma).Btw, sunt foarte curios unde poate fi incadrat un DJ care mixeaza … fonograme

Decizia nr. 192/2007 nu contine datele de identificare a firmelor semnatare (sau poate nu stiati ca pot exista mai multe firme cu aceeasi denumire)

Cea mai tare e darea de seama de la DacinSara: “Până finele anului 2008 au fost trimise 213 astfel de contracte, redactate minuţios, contrasemnate de Biroul nostru de avocaţi, din care: 186 sau returnat fara raspuns, 15 s-au returnat cu mentiunea Lipsa destinatar. Au fost încheiate 12 contracte. Previzibil, după cât respect pentru lege există.” http://www.dacinsara.ro/DacinSara-Dare_de_seama_anuala-8.html Copy-paste cu tot cu greseli. Eu as zice penibil, nu previzibil. Ca si legea pe care se bazeaza.

Eu am un stick USB pe care il folosesc numai ca sa duc declaratiile discale si nu numai , pentru ca sa nu am surprize cu dischetele si sa nu ma car cu toate dischetele dupa mine .

Tot pe un stick USB pun backupul bazei de date ale fiecarei firme careia ii tin contabilitatea sau ajut la tinerea ei , ca sa nu fie surprize , si nu inte;eg de ce trebuie sa platesc in calitate de cumparator al acelui stick USB , o taxa catre niste organizatii care colecteaza drepturi de autor ?

Pentru ciripitul pasarelelor nu colecteaza nimeni drepturi de autor , ca m-as baga eu in bussinesul asta asa de profitabil !
[anumite parti din acest comentariu au fost indepartate de admin. rolul blogului e sa discutam, sa aducem argumente, nu sa folosim termeni care ar putea fi interpretati si altfel]

Pe de alta parte, daca la restaurant este doar Mozart, ce taxă mai colectati şi cui viraţi drepturile de autor ?

Cum definiti şi cum masurati dumenavoastra serviciul pentru care luati taxa ?

“mi se pare o taxa imensa pentru un serviciu [ca si] inexistent”
@dt eu te-as ruga sa faci exercitiul asta, sa alegi o locatie publica, restaurant, terasa, unde iesi tu de obicei, in care nu se difuzeaza muzica. Te asigur ca vei stimti diferenta. Si repet afirmatia anterioara, utilizarea muzicii nu este obligatorie, nu este o remuneratie impusa, este o alegere a firmelor.
Si ca sa iti dau si un argument legat de avantajele difuzarii muzicii te rog sa citesti fragmentul de mai jos (este un studiu facut pe UK, l-am lasat in engleza ca sa nu existe subiectivitate la traducere, sper sa intelegi. Cat de curand vom avea cifre si pe Romania)
“A study from the UK into the use of music in the restaurant business showed that music increased consumer spending by £2.80 per head (Source: The effects of musical style on restaurant customers’ spending, Environment and Behaviour, North, Shilock and Hargreaves, 2003) ”
Cred ca se subintelege ca aceasta practica nu este doar in Romania, este un obicei foarte des intalnit in afara, doar ca acolo exista o traditie de cativa zeci de ani si oamenii inteleg nevoia lui.

9 lei (pe luna?) mi se pare o taxa imensa pentru un serviciu [ca si] inexistent. E intrecuta doar de taxa radio, alta prostie reglementata prin lege.

Din punctul meu de vedere, solutia ar fi inlocuirea muzicii ambientale cu altceva (stiri, flasneta, muzica live sau muzica free CC – presupun ca e legal in Romania)

Daca cineva nu este de acord cu acest principiu sau cu sumele propuse este liber sa nu foloseasca muzica pentru public.

Care ar fi definiţia muzicii în explicaţiile UPFR ?

Şi mai am o nelamurire: daca eu am un cabinet stomatologic si pun un Radio Romania Cultural ce difuzeaza -printre altele- si muzica, platesc taxa la UPFR ?
Nu de alta, dar asta inseamna ca platesc de doua ori aceeasi marfa: prima data ca abonament radio si apoi la UPFR.

Dar daca pun muzica de la un post de muzica online – de exemplu magnatune.org, de ce as mai plati la UPFR ?

Ridicolul situatiei e atat de ilar, incat am imaginea unei armate de vajnici soldati UPFR, verificand fiecare locantă, bar sau sală de aşteptare şi notând în carneţel cu năduf tot ce se difuzeaza (fuk, iar au pus astia doar ton de diapazon, nu le putem lua taxa).

Am zis ca daca citez chiar sub comentariul dvs, n-o sa ma acuzati ca scot din context. Continui sa cred ca atitudinea dvs. va face mai mult rau decat bine.

“Eu am voie de la lege sa te controlez / pun pe drumuri / etc.; Daca nu-ti convine, go…”.

Si, daca vreti parerea mea despre metodologia dvs., as avea ceva de obiectat la ea.

In general, in lumea civilizata, prin “public” sau “expunere publica” a unui eveniment / fapte, etc, se intelege expunerea ei catre un grup de doua sau mai multe persoane. Cu exceptia cazului in care acel spatiu este eminamente destinat savarsirii actului respectiv in public. Adica, daca te duci la o discoteca si pui muzica, nu conteaza ca nu e nimeni inauntru. Daca te duci la tamplarie, atunci muzica e o exceptie acolo. Pentru ca se presupune ca nimeni nu asculta muzica. Prin urmare, aia incalca legea doar daca sunt cel putin 2 ascultatori.

La fel e si la dentisti. Si la fel si la taximetristi. Simplul fapt ca asculta muzica nu ii face sa incalce legea. Pentru ca in cazul asta, daca taximetristul e singur in masina si asculta manele, inseamna ca il puteti amenda. Ori asta e absurd. Zic si eu…

Poate ar fi bine sa priviti lucrurile mai relaxat si sa va orientati spre cazuri punctuale, nu spre branse intregi. Ati avea mai mult succes, probabil.

Cat despre dentistul meu, e vizitata pentru ca face treaba buna, nu pentru ca pune muzica misto. E o chestie de nuanta, exact ce spuneam mai sus.

PS
Daca credeti ca e interesant petnru public, mi-as permite sa va cer sa imi raspundeti la cateva intrebari pentru Avocatnet.ro.

UPFR – Uniunea Producatorilor de Fonograme este un organism de gestiune colectiva (OGC) a drepturilor conexe dreptului de autor si are ca obiect de activitate colectarea si repartizarea drepturilor conexe apartinand producatorilor de fonograme din: radiodifuzare (radio si TV), retransmitere prin cablu, comunicare publica, copie privata si reproducere in scopul comunicarii publice. In contextul celor spuse mai devreme, afirmatia dumneavostra “Cred ca, dincolo de orice altceva, rolul dvs. nu este acela de a colecta bani” este departe de adevar.

“Daca ati ajuns sa notificati dentistii pentru ca folosesc muzica ambientala … inseamna ca am ajuns rau.” – aceasta este parerea dumneavoastra si sunteti liber sa o sustineti. Noi functionam in baza unei metodologii aprobate care ne indreptateste sa colectam remuneratia de la diferite societati care au obiect de activitate printre cele cuprinse in metodologie (si difuzeaza muzica evident). Cabinetele stomatologice se afla in lista alaturi de alte spatii cu destinatie publica. Difuzarea muzicii nu este obligatorie, este decizia patronului / administratorului. Si ca orice produs / serviciu pe care il folosesti trebuie sa il si achiti. Daca cineva nu este de acord cu acest principiu sau cu sumele propuse este liber sa nu foloseasca muzica pentru public. Este valabil si in cazul taxiurilor, restaurantelor, etc.
Metodologia completa o gasiti la http://www.upfr.ro/docs/399.nov2006.pdf

Daca de la dvs. vine acea notificare, atunci imi permit sa va spun ca aveti o problema de orientare. Daca ati ajuns sa notificati dentistii pentru ca folosesc muzica ambientala (dracu stie ce muzica folosesc dentistii, dar daca ati fost intr-un cabinet cand lucreaza cu freza, ma indoiesc ca muzica e ce auziti), inseamna ca am ajuns rau.

Pe principiul asta ati putea merge la biserici (multe dau mai nou muzica religioasa ambientala la tot cartierul), ati putea continua cu gratarele de la munte / mare / whatever (multi dintre participanti au muzica ambientala pentru toata lumea), etc.

Va inteleg rolul. Respect artistii care canta si isi mananca zilele compunand melodii extraordinare. Dar cred ca unele dintre actiunile dvs. nu le fac un bine acestor artisti, ci dimpotriva. Si e posibil sa vina vremea cand x, acuzat de dvs., sa spuna ca este acuzat, de fapt, de Rolling Stones. Sau de Holograf. Si imi pare ca exemplul Metallica, din batalia impotriva Napster, a fost primit prost rau de public.

Cred ca, dincolo de orice altceva, rolul dvs. nu este acela de a colecta bani, ci de a educa publicul sa cumpere / foloseasca corect creatia intelectuala. Altfel ar fi ca si cum eu, ca avocat, imi sfatuiesc mereu clientul sa ceara doar pedeapsa cu moartea pentru partea adversa. Un avocat serios este ala care stie sa le spuna clientilor cand sar peste cal in pretentiile lor.

Prin urmare, problema dvs. de orientare, de care vorbeam in inceputul comentariului, este ca ar trebui sa reprezentati interesele producatorilor (si artistii sunt cei care afera producatorilor acele produse, ca ansamblu de media si PR) si nu doar sa colectati bani.