Cu ceva vreme in urma, magazinele de cartier erau conduse de oameni care-si cunosteau clientii. Si iti pastrau bucata de carne pe care ti-o doresti, iti dadeau pe credit “ca te stiu de om serios”, etc. Oameni care iti spuneau pe nume atunci cand intrai in magazinul lor. Si care te faceau sa vorbesti cu cineva atunci cand cumperi.
Astazi, magazinele din Romania arata ca niste case de toleranta. Unde intri si ti se arata ca omul dinauntru nu-si face decat datoria. Nu zambeste, nu te trateaza ca pe o persoana. Esti clientul si ai doua variante: cumperi sau nu cumperi. Cu cat iti prelungesti alegerea mai mult, cu atat mai rau pentru tine. “Cah, nu mai vine odata ora de plecat acasa. M-am saturat de bulangii”, spune vanzatorul din Romania, lasandu-te sa vezi dispretul de pe fata lui.
Intr-0 lume reala care arata asa, nu e de mirare ca lumea online a devenit o copie oarecum fidela. Pentru ca sunt putine siteurile romanesti care te trateaza ca pe un om. Sunt putine siteurile romanesti care te recunosc. Si sunt si mai putine cele care te saluta cand le accesezi. Cat despre experienta personalizata, doamne fereste.
Nu, nu este un post advertorial. Nu laud proiectele noastre pentru ca nici noi nu suntem mai breji decat altii. Da, salutam utilizatorul logat, ii oferim un soi de experienta personalizata, dar nu ne dam peste cam sa-l tratam cum o faceau odata proprietarii de magazine de cartier.
Imi dau insa seama in ultima vreme, si poate tendinta e potentata de criza, ca oamenii nu mai cauta anonimatul in internet. Dimpotriva, multi vor sa fie ei insisi, sa fie tratati ca oameni, sa li se recunoasca pozitia si meritele din lumea reala. Genul acesta de oameni sunt tot mai intalniti pe siteurile pe care am sansa sa le urmaresc activitatea.
Tehnologia face astazi ce facea inainte bunul simt. Ne obliga sa socializam. Iar atunci cand ai un website, socializarea e o obligatie. Pentru ca acel website poate sa interactioneze cu fiecare dintre utilizatorii sai si sa ii transforme vizita intr-un inceput de relatie. De dragoste, de simpatie, comerciala, de ura, etc. Un motiv pentru ca omul sa revina.
Eu sincer nu cred ca e posibil sa re-ajungem la brutarii de pe vremuri, nici in virtual nici in real, daca pot sa spun asa. Imi pare ca genul ala de legaturi puteau exista datorita unor constrangeri, fie ca tineau de numarul mic de persoane care interactionau, fie ca tineau de griji comune, fie de ambele. In ziua de azi internetul nu prea te constrange, dimpotriva. Poti sa fii oricine si oricum vrei. Cine poate stii care e adevarul? E drept, tehnologia ne face sa socializam, insa ma tem ca de multe ori socializarea asta nu se poarta in termeni reali.
Spui ca multi vor sa li se recunoasca pozitia si meritele din lumea reala (si cu siguranta o parte vor), dar eu cred ca multi vor sa li se recunoasca meritele si pozitia pe care si-o doresc ei de fapt, si care s-ar putea ca in realitate sa nu existe catusi de putin. Poate ca sunt eu mai pesimista, dar uitandu-ma cel putin in forum, mi se pare ca situatia nu e chiar asa roz. Prin urmare, mi se pare foarte greu ca un site sa se adapteze la dorintele si asteptarile fiecaruia. Si poate ca nici nu merita, pentru ca multi nu ar aprecia acest lucru (sau mai rau…).
Ei, aici cred ca gresesti. Indiferent de cum se poarta oamenii, ai obligatia sa le dai cat se poate de mult. Mai ales ca mediul online permite atat de multe. Ca ei apreciaza sau nu apreciaza, ca valorifica sau nu ce li se ofera e alta problema. Dar, pana la urma, lucrurile sunt simple: daca vrei sa faci afaceri, trebuie sa ai tot atatia patroni, cati clienti ai. Si sa ii tratezi pe fiecare bine. Recunosc, mie mi se intampla sa mai calc pe alaturi, asa ca nu sunt bun de exemplu. Dar altii sunt.