Parintii mei sunt asistenti medicali

Dat fiind ca ambii mei parinti si-au petrecut viata lucrand in spital, am crescut cu discutii in care aflam de oameni bolnavi si de tarele imposibil de inteles ale sistemului sanitar. Si asta nu m-a ajutat foarte mult. In acelasi timp, insa, am crescut intr-o familie in care Dumnezeu e mai presus de mita, iar ideea de a-i ajuta pe ceilalti e mai importanta decat beneficiile pe care le ai de pe urma lor. Nu m-am dus la biserica prea mult si nici nu am fost invatat sa ma rog seara la toti sfintii datatori de viata.

Dar in copilaria si adolescenta mea am auzit multe dintre problemele celor din sistemul sanitar. Si uneori le-am inteles ezitarile si le-am respectat realizarile aproape miraculoase. 

Apoi, odata plecat de acasa, acum peste 15 ani, am uitat cum e sa auzi povestile din cealalta parte. Si am intrat in lumea oamenilor carora doctorii le vorbesc ca la animale, asistentele le cer spaga ca sa-si faca treaba, iar infirmierele, brancardierii si autopsierii isi ung mainile cu sufletul bolnavilor doar daca li se dau bani.

De multe ori, am sperat ca povestile isi vor pastra proportia, iar cele bune si cele rele se vor alatura intr-un echilibru aproape perfect. Numai ca, din nefericire, in ultimii ani, am inteles ca lumea noastra se indreapta spre o directie gresita. 

Cum ar fi sa porti doua zile in tine un copil mort?

Stiu, e oribil chiar si gandul la ideea asta. 

Din pacate, e povestea reala a unei mame care, cu doua zile inainte de a naste, merge la spital petnru un control si afla ca i-a murit copilul pe care inca il purta in pantec. Ca intr-o poveste dintr-un film de groaza, groparul care-si zicea doctor o trimite acasa si ii spune ca doar peste doua zile ii poate face cezariana. Si fata sta doua zile acasa, cu copilul mort in pantec. Si … mi-e groaza sa ma gandesc cum o fi aratat sufletul ei. O poveste pe care, oricat am rugat-o, n-a vrut sa o spuna niciunui avocat si niciunui politist din lumea asta. Pentru ca unii oameni mor inauntrul lor atunci cand se confrunta cu astfel de situatii. Pe oamenii astia, doctorii ii ingroapa de vii. Si prietenii nu reusesc sa-i mai dezgroape.

Mi-am intarit convingerea asta atunci cand una dintre colegele mele de serviciu a primit palma unui diagnostic de cancer, fara ca doctorul in cauza sa ii spuna ca poate problemele ei ar putea avea si o cauza mai comuna. Si a trait doua sau trei saptamani gandindu-se ca poate … Pentru ca apoi sa observe ca un doctor normal n-ar fi pus un astfel de diagnostic decat beat fiind.

Si sunt sigur ca fiecare dintre voi are povesti de genul asta in traista. 

Cum dai in judecata sistemul sanitar. Ghid Avocatnet.ro. Din luna martie.

Pentru toti acesti oameni, pentru fiecare dintre noi, pentru ca povestile astea sa inceteze sa ne bantuie viata si de acum inainte, consideram ca e vremea ca Avocatnet.ro sa deschida cutia pandorei si sa dea primele lectii despre “Modul in care sa dai in judecata sistemul sanitar” atunci cand esti confruntat cu doctorii care fac de ras propria lor profesie. 

Fundatia Avocatnet.ro. Din luna… (in care va catadicsi judecatoria sa ne infiinteze)

Am crescut cu ideea ca oamenii se ajuta atunci cand au nevoie. Cand le e sete, le e foame, cand nu stiu incotro sa o ia, o mana de ajutor face cat insasi viata omului respectiv. Altfel, ajutorul venit atunci cand o ducem bine suna mai degraba a mita electorala.

Pentru ca avem in jurul nostru o comunitate care poate schimba in bine o parte din Romania. Pentru ca avem datoria morala sa dam ceva inapoi oamenilor din jur (stiu, stiu, multi fura, multi jefuiesc si inseala, dar cei mai multi doar sufera). Ne-am gandit ca Fundatia Avocatnet.ro poate oferi burse amaratilor de la tara care isi doresc sa faca o facultate de drept. Ne-am gandit ca putem oferi asistenta juridica cazurilor sociale deosebite, care nu-si permit sa treaca dincolo de pragul judecatoriei.

Nu suntem deasupra lumii. Si nici nu suntem imuni la Romania de azi

Nu cred ca internetul e doar o lume virtuala. Nu cred ca IT-istii din romania traiesc intr-un taram de vis, deasupra de orice se intampla aici, in tara pe care toti am ajuns sa o dispretuim. Si daca e vreodata momentul sa facem ceva, atunci probabil ca acum ar trebui sa incepem. 

Stiu, e un concept naiv. De-a lungul timpului, am fost banuit de multe ori de naivitate, in majoritatea proiectelor pe care am reusit sa le urnesc. Privind in urma, as spune ca naivitatea m-a adus unde sunt astazi, mai mult decat inteligenta sau talentul. Si poate a venit vremea sa o testez din nou. :)