Am scris despre Carol Bartz cu ceva vreme in urma. Si e genul de poveste pe care ar trebui sa o cititi, pentru ca spune multe despre modul in care este perceput internetul in America.
Ieri, Carol Bartz a aparut in editia din USA a Esquire cu un interviu foarte interesant. Dincolo de picanteriile si sfaturile pe care le da (si multe sunt cu adevarat importante, mai ales ca vin de la una dintre putinele persoane de acest gen din industrie), mi-a ramas in minte un paragraf pe care probabil ca presa IT ar trebui sa il dezbata putin:
We (Yahoo!, bineinteles) will be delivering your interests to you. For instance, if you’re a sports fan but have no interest in tennis, we won’t show you tennis. We would know that you do things in a certain sequence, so we’d say, “Here’s your portfolio. Here’s some news you might like. Oh, you went to this movie last week, here’s some other movies you might want to check out.”
I call it the Internet of One. I want it to be mine, and I don’t want to work too hard to get what I need. In a way, I want it to be HAL. I want it to learn about me, to be me, and cull through the massive amount of information that’s out there to find exactly what I want. Citeste mai mult
Internetul pe care il viseaza Carol Bartz este putin cam departe de evolutia normala a internetului. Si ideea arata exact ce gen de alunecare a cunoscut reteaua de la stadiul initial de publisher la stadiul actual de… aici n-as putea incadra intr-un singur cuvant ce este internetul astazi. In orice caz insa, internetul nu este camera in care vrea Yahoo! sa ma inchida.
Stiu, presupun ca ganditi deja ca sunt in urma cu informatiile, ca web 2.0 e realitate si inseamna exact ce se intampla in jurul nostru acum. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Web 2.0 inseamna in primul rand interactivitate, ideea ca utilizatorul participa la crearea de continu, inseamna orientare clara spre nevoile utilizatorului, dar nu limitarea orizonturilor sale. Web 2.0 nu e despre asta si n-a fost niciodata. Si, indraznesc sa spun inainte de vreme, nici web 3.0 sau 4.0 n-o sa fie despre asta.
Binteineles, nevoia unora de specializare a fluxului informational pe care il primesc este importanta. Si totusi, in viata reala, specializarea te face un mic robot care ingurgiteaza mereu acelasi gen de informatie. Citisem undeva faptul ca, de cand a devenit la moda, specializarea il obliga pe muncitorul modern sa-si schimbe orientarea de cariera de vreo 2 sau 3 ori, in medie, intr-o viata. Pe masura ce trece timpul avem din ce in ce mai putini oameni care stiu ce e teorema lui pitagora si din ce in ce mai multi oameni care stiu ce e punctul de rating tv.
Ce incerc sa spun e ca noi, ca specie, suntem impinsi inainte dar putem fi si limitati de universul prin care alegem sa ne traim viata. Si orientarea Yahoo!, de a ne da fiecaruia cate un internet pe masura noastra, are toate sansele sa se loveasca de traditionalismul unei reguli pe care e greu sa o schimbe chiar si 20 de ani: internetul inseamna cunoastere, expansiune a universului propriu, interactiune cu alti oameni.
Asta e motivul pentru care oamenii, desi au propria lor casa, prefera sa plece la plimbare si sa viziteze locuri straine.
“Asta e motivul pentru care oamenii, desi au propria lor casa, prefera sa plece la plimbare si sa viziteze locuri straine.”
Buna asta.
Ceea ce incerci sa explici tu este si parte din discutia despre importanta Neutralitatii Internetului. Alta gogorita.
Pai cred ca nu mai e mult si ajungem si noi la discutii reale cu privire la neutralitatea internetului. Inteleg ca operatorii de telecom de la noi incep sa aiba viziuni proprii despre modul in care multumedia ar trebui sa circule prin firele lor.