De aici si pana la stirea de mai jos nu mai e decat un pas. Pink Floyd si-a dat in judecata casa de productie, pentru ca voiau ca muzica lor sa fie vandut online numai sub forma unor albume integral, nu fragmentate in mai multe single-uri. Si a castigat

Stiu ca e o industrie ciudata, dar daca va intereseaza internetul si viitorul afacerilor de aici, industria muzicala imi pare una dintre pietele din care sunt cele mai multe idei de preluat. Adica, sunt curios cum o sa rezolve cei de la Pink Floyd problema legata de faptul ca multe din achizitiile de muzica se fac prin intermediul serviciilor de streaming online (vezi last.fm). Cine dracu sta sa asculte 40 de minute de muzica?

Cu toate astea, e important un lucru. Ca muzica online e continut. Si ca, la fel ca oricare forma de continut, a ajuns sa nu mai conteze calitatea, ci canalul prin care se comunica unei anumite audiente. Vezi Lady Gaga vs. albumele lui Hanz Zimmer.

Cum, care Hanz Zimmer? Ala care a scris muzica pentru sute de filme pe care sigur le-ai vazut. Sigur, sigur.

Si, sincer, scuza aia cu “pe cine altcineva” e cel mai stupid lucru pe care l-am putut auzi in ultima vreme. Mai stupid este doar faptul ca aia care i-au votat se plang acum de rahaturile pe care le produce Guvernul Boc.

Odata cu alegerile din iarna trecuta, am devenit mai nesimtit de felul meu, asa. Adica, nu mai ajut oamenii. De ce s-o fac? Traim totusi in tara in care aia cu galeata au ajuns sa-mi defineasca mie viitorul. Care viitor va mai curge 5 ani sub stindardul unui nesimtiti.

Nu, nu vreau sa plec din tara. Nu-mi iau jucariile si plec acasa.

Am inceput doar sa ma gandesc mai mult la mine decat la ceilalti.

Ceilalti il au pe Base

PS

In saptamana trecuta, Boc a iesit si a declarat in 43 de randuri ca introduce masuri legislative noi. In 13 randuri, aceste masuri se bateau cap in cap, la un nivel sau altul. Odata cu 8 martie, au aparut alte “intentii guvernamentale”.  Ma distreaza totusi ca oamenii au inceput sa inteleaga (vezi comentariile). Pacat totusi ca o sa uite iar cand o fi vremea.

PS

Nu, nu-mi apartine ideea de cifre prezentate asa. Am vazut asta la tumblr

PPS

Aia de la birou inca mai rad despre cum schimbam noi lumea. (:

Law.com, domeniul generic in spatele caruia s-a construit o adevarata retea de siteuri juridice de limba engleza (ei beneficiaza de trafic important din SUA) si

FindLaw.com (una dintre proprietatile ThompsonReuters) despre care se spune ca ar fi cea mai importanta proprietate juridica online din lume.

Daca vorbim despre trafic, lucrurile stau cam asa:

Daca vorbim despre marketing, in schema ar mai aparea si Avvo.com, un site despre care s-a vorbit pe larg in marile publicatii americane (traficul lui e apropiat de ce atrage acum Law.com).

Am deschis insa aceasta discutie nu pentru comparatia de trafic, ci pentru ca vreau sa confirm cateva lucruri (ca tot am primit intrebari pe tema asta):

- da, anul 2010 ar putea fi un inceput pentru extinderea Avocatnet.ro spre audienta de limba engleza.

- da, este foarte probabila o investitie care sa aduca Avocatnet.ro pe drumul de care aminteam mai sus.

Sper ca pana in 2012, ca tot e special, sa pot afisa aici un grafic cu linia albastra peste linia portocalie.

Un week-end placut va doresc

Revenind la citit, revista Studies in Ethics, Law, and Technology e una dintre sursele pe care vi le recomand pentru studiile si articolele pe care le publica lunar. Astazi, iata cuprinsul numarului din decembrie 2009, care se adreseaza relatiei dintre nanotehnologie si sanatatea umana.

Iata cateva sugestii de articole care s-ar putea sa va intereseze.

Lectura placuta!

Cu vreo patru ani in urma, cand Avocatnet.ro incepuse sa creasca simtitor, cand am devenit primii in clasamentul Legislatie din Trafic.ro, am capatat incredere in puterile industriei online. Si am inceput cu un site de turism, pe care voiam sa il crestem intr-un an cat altii in 7. Si pentru ca turismul nu era de ajuns, am lansat si un site de timp liber, ca tot era la moda. Si apoi, un an mai tarziu, a venit vremea unui site dedicat constructiilor.

Cu lansarile astea, devenisem retea. Si recunosc faptul ca ma simteam mai implinit. Apoi, incet-incet, gandul cel bun a venit si a adus cu el ideea ca nu exista prostie mai mare decat sa iti imprastii resursele catre toate directiile. Asa am ajuns sa alergam dupa 10 iepuri. Buun.

Am vandut unul dintre siteuri, am scos la vanzare un altul. Si am ales gandul de pe urma. Adica sa ne concentram in final asupra lucrului pe care il facem bine si sa renuntam la visul retelei. In lunile urmatoare, dupa ce reusisem sa iesim din cercul vicios al retelei, a venit criza. Si ne-am dat seama ca daca am fi intarziat cateva luni decizia de care vorbeam mai sus, probabil ca reteaua ne-ar fi ingropat cu totul.

Acum, la mai bine de un an distanta de momentul renuntarii la obsesia retelei, imi dau seama ca e cea mai buna decizie din istoria afacerii care se cheama Legalnet.

Am ajuns la 50.000 de utilizatori unici pe zi, fapt pentru care nu pot decat sa ii felicit pe colegii mei care se ocupa de articole, respectiv forum. Am devenit unul dintre primele 3 siteuri de business din Romania. Stiu, unii nu ne plaseaza inca in zona de business, dar timpul va dovedi ca noi chiar scriem despre business-ul din Romania, dintr-o anumita perspectiva.

Iata de ce sunt, cel putin acum, adversarul ideii de retea. Cel putin atunci cand esti de capul tau si n-ai cu ce sa arunci in focurile nestinse care te ameninta din toate partile.

In final, recomandare de film. Crazy Heart, o pelicula in care Jeff Bridges arata ca stie sa si cante.

Restul de 1% le depasesti invatand sa nu traiesti la extreme. Cum inveti asta? Dracu stie.

Si mie mi se intampla, nu de putine ori, sa gasesc ciudat ce se intampla in jurul meu. Cu toate astea, nu pot sa neg faptul ca si eu ma incadrez in tendinta de noutate ciudata. Si sunt sigur ca si tu esti acolo, deja.

Despre intamplari de familie
Mai intai, o mica introducere in subiect. Bunicii mei (din partea mamei), inca mai traiesc. Au amandoi aproape 90 de ani. Si mai au un lucru in comun: n-au crezut niciodata ca o sa ajunga la varsta asta.

Bunica mea a mers pe jos 50 de km (era nevasta de cheabur si n-o lua nimeni cu masina) pentru ca trebuia sa duca inapoi la grajdul CAP-ului caii care fugisera de acolo inapoi acasa. Era la inceputul anilor ‘50, cand oamenii de la tara au privit apocalipsa. Si oricat de rau credem noi ca a fost, sa inmultim cu o cifra mare – mare si probabil ca vom ajunge aproape de ce au simtit oamenii aia, atunci.

Bunicul meu, orfan infiat de niste oameni avuti, care trebuia sa aiuba grija de pamantul lor, a stat in munti vreo cativa ani pentru ca altfel ajungea la canal. Motivul e simplu: n-a vrut sa semneze de buna voie ca isi da pamantul. Si viata lui e un soi de roman pe care, cine stie, poate il voi scrie candva.

Despre explicatii
Dar nu despre viata lor e vorba, ci despre viata mea. Viata omului care se simte batran in lumea in care traieste. Bunicii mei traiesc inca la tara, intr-o gospodarie inzestrata cu de toate.

Si nu le-am putut explica niciodata (si sa fiu si sigur ca au inteles cu adevarat) cu ce ma ocup eu. Asa ca, pentru ei, mi-am pastrat titlul de avocat. Si amandoi inca mai cred ca ma ocup de procese, acte si alte asemenea. Pentru ca altfel, lumea lor ar fi zdruncinata cu adevarat. Adica, pe bune, cum sa le explic faptul ca imi petrec timpul zidind, caramida cu caramida, un loc care nu exista cu adevarat si care poate fi accesat de alti oameni doar prin intermediul unui calculator pe care oamenii de la tara il cred un soi de televizor (inca nu m-am prins daca e un televizor mai prost sau mai bun).

Despre lucrurile cu adevarat importante
Analogia cu televiziunea ar putea fi ok, dar e departe de adevar. Asa incat toate incercarile de pana acum s-au terminat repede si, cu zambetul pe buze, ori unul ori altul mi-a zis “Mama / Tata, sa-ti mearga tie bine”. Semn ca ocupatia omului e putin importanta, cata vreme e multumit de viata.

Si despre noi… oamenii care se cred depasiti de viata
Si uite asa ajungem la cele cateva cuvinte pe care doream sa le spun, de fapt. Noi, oamenii, nu suntem niciodata depasiti. Suntem doar laudarosi si grandomani. Si avem impresia ca lucrurile care ni se intampla noua sunt extraordinare. Cand, in realitate, asa cum melodiile bune s-au scris de mult, lucrurile bune in viata sunt doar cateva si exista de cand lumea.

In fond, dincolo de specificatiile tehnice ale vietii noastre, ne trezim dimineata, ne imbracam si ne ducem la treaba. Radem, iubim, ne suparam, suntem tristi, plangem si apoi o luam de la cap. Instrumentele care ne ajuta sa facem toate lucrurile astea sunt diverse, dar n-o sa ne indeparteze niciodata de ideea ca viata e un cerc si ca acest cerc se invarte mereu, avand grija sa ne oblige sa fim la inaltime sau la pamant, iar si iar. La fel se intampla si cu ideile noastre si cu instrumentele pe care le folosim pentru a ne colora viata. Le inventam folosind tehnologii complicate, reinventand, de fapt, lucruri mai simple pe care altii le-au inteles doar cu mintea.

Ma gandesc de multe ori la faptul ca, pe masura ce trece timpul, am tot mai mult nevoie de lucruri simple in viata mea. Sunt depasit de computere, telefoane sau alte gadget-uri. Uneori sunt depasit de cheltuieli. Sunt depasit de masini, de notiuni financiare, de notiuni juridice si chiar si de limbajul nou-creat al tinerilor din ziua de astazi. Dar asta nu inseamna ca sunt depasit de viata. Dimpotriva, inseamna ca probabil am ajuns sa inteleg ca lumea evolueaza si ca schimbarea e un lucru natural pe care nu e rolul nostru sa il negam ori sa il acceptam.

Tot ce putem face este sa ne pastram un dram de originalitate si sa luam fiecare zi, una dupa alta, cu gandul ca in urma noastra raman doar lucrurile pe care le facem, nu cele care ne trec prin cap de-a lungul timpului.

Un an stralucitor va urez. Eu m-am apucat de versiunea a doua a cartii Despre afacerile online si problemele lor juridice. Sper sa termin undeva spre mijlocul anului astfel incat in toamna sa poata fi gasita in librarii.