Si ideea m-a amuzat. Adica, daca nu-i raspund la intrebari, daca ii explic decent ca nu vreau sa dau prea des interviuri, atunci inseamna ca sunt un prost.
Povestea cu interviurile…
Povestea din spatele acestui schimb de replici este veche. Si vine din perioada in care acceptam sa raspund destul de des intrebarilor venite din presa. Pana cand, intr-o zi, un om mi-a spus ca a citit in ziar ca as fi afirmat ca sunt cel mai smecher avocat din Romania. Afirmatia aparea intr-un ziar de traditie, caruia ii declarasem ca in Romania avocatii specializati in consultanta IT&C se numara pe degetele de la o mana. Omul mi-a schimbat declaratia si a scris, textual, ca “Avocatul alin Popescu este printre putinii romani care fac consultanta juridica IT&C. Asta il face sa fie unul dintre cei mai importanti avocati romani.” O fraza urata si scoasa parca din fundul mintii lui de autor de texte jurnalistice.
Si mi-a fost rusine de lucrul ala. Pentru ca, oricat as fi incercat sa explic lumii ca lucrurile nu stau asa, lumea ma pusese deja intr-o casuta cu un nume “aia plini de ei”. Ori, pentru oamenii care ma cunosc, oi avea eu multe defecte, dar numai plin de mine nu sunt.
Stiu, e o prostie de argument, dar in viata mea conteaza toate prostiile astea. Si, de cand ma stiu, am incercat sa ma tin deoparte de marlanie si prost-gust.
Apoi, am inceput sa refuz sistematic orice interviu.
… si povestea cu conferintele
Si, in scurta vreme, faceam acelasi lucru cu conferintele la care ma invitau oameni respectabili. Sunt uimit de talentele ascunse ale unora dintre vorbitori (pe altii ii respect sincer), si pur si simplu nu vreau sa imi asociez imaginea cu lucrurile pe care le transmit primii dintre ei. Nu vreau sa vin sa vorbesc dupa un blogger care e atat de avansat in cunostintele sale incat da lectii de marketing si management, seo si vanzari, si asa mai departe. Nu vreau sa vorbesc alaturi de un stapan de magazin online, de care am auzit pentru prima data atunci cand mi-a dat teapa. Nu vreau sa vorbesc alaturi de oameni pe care ii stiu de multi ani ca esuand in toate proiectele lor si care acum dau lectii de antreprenoriat de succes. Da, ii respect pe altii, dar nu le inteleg alegerea de a merge sa comunice alaturi de ceilalti. Si nu pot sa ii imit in gestul lor.
Romania are nevoie de evenimente online, oamenii din industrie trebuie sa faca networking undeva, dar cred ca e nevoie sa mai si filtram din vorbitori prin refuzul de a-i asculta. Pentru ca altfel, incurajam non-valorile si le sustinem tepele si prostia expuse public.
Dezvaluie motivul pentru care eu sunt prost
Saptamana trecuta, mi-a scris un domn jurnalist de la un cotidian saptamanal de afaceri romanesc. Ziar cu traditie, ziar pe care l-am cumparat in trecut pentru ca-mi parea singurul brand real din print-ul romanesc. Mi-a scris vreo 5 intrebari si m-a rugat sa ii dau un raspuns la ele. I-am raspuns politicos ca nu vreau sa raspund si ca il rog sa nu se supere, dar o sa zic pas la rugamintea lui de interviu.
Primesc in schimb un mail care imi spune cam asa: “Daca nu dai interviu esti un prost. Stii cati oameni se bat sa apara la noi in ziar? Cei mai multi platesc ca sa fie acolo unde iti dau eu sansa sa ajungi”. Am raspuns politicos ca sunt prost de cand ma stiu. I-am multumit pentru “sansa” pe care mi-o ofera si i-am urat mult succes in activitate.
Pentru ca sunt un om politicos, nu dau online nici numele ziarului si nici numele jurnalistului, desi ma mananca serios degetele. Cu toate astea, insa, imi pare ca print-ul romanesc a ajuns atat de jos, incat poate ca e bine ca se restructureaza. Oameni ca ala care mi-a scris mie ar trebui trimisi sa faca munca de zeţari, pentru ca doar asa isi pot da seama de greutatea vorbelor lor si de impactul pe care vorbele le au asupra brand-ului ziarului la care lucreaza.
Prostia lor e doar intrecuta de prostia celor care i-au angajat si nu-i verifica din cand in cand.
Ca sa termin intr-o nuanta optimista, as vrea sa am o palarie ca sa o pot ridica in onoarea colegilor mei care s-au ocupat de cele doua evenimente de ieri (Conferinta “Tehnici ale pledoariei”, respectiv evenimentul I Got Shot). Sunt mandru ca in sambata care a trecut am fost gazdele a peste 700 de oameni si cred ca anul 2010 e genul de an in care marca Avocatnet.ro a crescut extraordinar de mult. Felicitari Anca, Beatrice, Ioana, Marcu, Mihaela, Sorina. Jos palaria!