Când spui FoMo, te gândești adesea la marketing. Doar că, pentru seria de postări pe care am început-o acum câteva zile, conceptul de e mai important decât credem. Iată de ce.
Populația lumii a depășit primul miliard în 1800, spun statisticile. În 1930, ajungem la 2 miliarde, iar în 1960 la 3 miliarde. În următorii 60 de ani, am ajuns la 8. Miliarde.
Doar că, de câteva decenii încoace, ritmul de creștere s-a schimbat în unele țări, unde populația e în scădere, lucru care are o importanță socială și economică vitală pentru viitor. Știm asta, nu e nimic nou.
Așa ajungem la nevoia statelor de-a identifica soluții. Sigur, una dintre soluții este importul de forță de muncă. Se întâmplă deja, doar că și acolo există o limită pe care o presupune ”calitatea” oamenilor care sunt atrași, la distanță sau cu prezență fizică, să acopere anumite roluri. Dacă luăm cazul României, identificăm un exemplu în care se exportă mulți lucrători calificați și supra-calificați și se importă lucrători necalificați (în mare parte). În alte țări, unde populația crește exploziv, sistemul de educație e prost sau inexistent. Exportă doar forță, nu creier.
Într-un astfel de context, în curând, managerii unor companii vor avea de ales între a căuta, mereu, oameni care să acopere diferite roluri și soluții tehnologice care să înlocuiască acei oameni. Poate că nu în 6 luni sau 1 an, dar va veni o vreme în care conceptul de FoMo (“Fear Of Missing Out” – ”Frica de-a pierde, de-a fi lăsat în urmă”) va determina companiile să facă alegeri cu sabia deasupra capului.
Dacă ești o companie, un guvern ori o autoritate publică, în câțiva ani de acum înainte vei avea de ales între a implementa tot felul de soluții ”magice” și a căuta în continuare oameni, greu de găsit, pentru diferite roluri din organizația ta. Atunci când piața va migra, la început mai puțin, apoi din ce în ce mai tare spre soluțiile ”magice”, puțini decidenți vor putea rezista ritmului. Presiunea acționarilor. Frica de faliment. Frica de-a deveni inutil. Frica de-a pierde controlul.
Dacă e să investești bani în tehnologie, profiturile ar fi reinvestite, în parte, în ce? În oameni? Evident că nu. Atunci apare înlocuirea. Când nu mai elimini roluri vacante, ci oameni reali. În timp, nu deodată. Nici măcar nu mi se pare o predicție textul pe care îl scriu acum. E doar povestea unei logici simple. ”Te sui în tren sau pierzi”.
Ca efect direct al schimbărilor demografice, cred cu tărie că în zona de îngrijire și servicii medicale AI-ul va fi un jucător major nu peste multă vreme. În unele domenii, cred că vom folosi tehnologia pentru a ajuta oameni de 70, chiar 80 de ani să rămână productivi și să își poată continua viața activă cât mai multă vreme.
Ca efect indirect, însă, vom face, fără îndoială, mici greșeli în implementare. Companii, guverne, oameni. Suficient de mici încât să nu se vadă. Doar că, în timp, vor face diferența.
Cred că spre acele puncte va trebui să ne uităm cu atenție. Vorbim mâine de ce.