”Sigur, și în alte perioade ale istoriei omenirea a trecut prin transformări. Și am supraviețuit”. E o abordare corectă, din perspectivă istorică. Doar că istoria e utilă pentru cei care o privesc de la distanță, cu detașare. Cei care o trăiesc pe pielea lor nu sunt așa relaxați. Adevărul adevărat e că, în timpul acelor transformări, oamenii au fost chinuiți și convinși că vine sfărșitul lumii.
La momentul revoluției industriale, mecanizarea a schimbat modul în care oamenii lucrau. Meșteșugarii din zilele de demult aveau satisfacția de a vedea nașterea unui produs de la început la sfârșit. Atunci când au apărut mașinile, ele au împărțit producția în multe sarcini mici, repetitive, implicând lucrătorii în sarcini punctuale. Ritmul muncii a devenit tot mai rapid. Managerii au început să impună o disciplină industrială cu un număr fix de ore, lungi și obositoare. La acel moment, în secolul transformărilor, lucrătorii trăgeau spre 300 de zile pe an, 10-12 ore 7 zile din 7, ca să țină pasul. Chin.
Zic, deci, să folosim cu prudență idei precum ”s-a mai întâmplat, dar am supraviețuit”, pentru că fiecare individ și lumea, global vorbind, sunt două lucruri diferite.
E greu de spus dacă, peste 100 de ani, istoria se va uita similar la aceste vremuri sau le va considera punctul de cotitura spre cine știe ce altă realitate. Ce cred că va remarca, însă, istoria de peste 100 de ani este că, de această dată, nu s-au înlocuit mușchii cu mașini. De data asta s-au înlocuit creierele. Mă feresc să spun ”inteligență” pentru că noi, oamenii, avem tendința de-a considera că inteligența e un atribut care ne-a fost dat să-l păstrăm doar pentru noi. Vezi discuția din postarea anterioară.
Probabilistic vorbind, unele roluri vor fi total înlocuite de tehnologie. Mai puține, însă, decât acele roluri care își vor vedea 40 – 50 – 60% din sarcini înlocuite. Și, dacă ne jucăm cu o astfel de probabilitate, hai să spunem că pentru 50% din job-urile de astăzi, cam jumătate din atribuții vor fi transferate spre tehnologie în următorii 3 – 5 ani.
Ce faci într-o astfel de situație? Dacă o companie are nevoie de jumătate din tine începând de mâine, ce faci? Cauți altă companie sau încerci să fii de două ori mai productiv? Plângi sau încerci să te reorientezi? Începând de acum, va trebui să ne obișnuim să învățăm singuri, constant, pe toată perioada vieții noastre. Învățarea autonomă va deveni din ce în ce mai importantă pe măsură ce tehnologia avansează și rolurile de muncă se schimbă.
Și-apoi, mai e ceva. Ceea ce revoluția industrială a adus în 100 de ani, revoluția prezentă va aduce în 5-10 ani. Nu e timp să creștem copii care să înțeleagă realitatea, pentru că nici noi n-o vom înțelege decât pe măsură ce se întâmplă.
Mâine, voi povesti despre 2 industrii care cred că vor beneficia major de pe urma acestor schimbări. Apoi, dacă încă mai citește cineva 😁, o să punctez, în ultima postare din serie, și câteva lucruri de făcut dacă vrem să ne pregătim pentru viitor.