Si cu sufletul in rai
Dupa cum se vede treaba, scriu pe blog cand chiar simt ca am ceva de spus. Adica o data sau de doua ori pe trimestru. Astazi, insa, vad ca fac o exceptie, mai ales ca ultimii ani mi-au provocat un soi de invitatie la analiza.
Noi am devenit un popor subjugat ideeii ca “nu poti fi cu … si cu sufletul in rai”. Pornind de aici am ajuns sa acceptam lucruri pentru simplul motiv ca e imposibil sa facem altfel. Dam spaga pentru ca nu mai reusim sa facem lucrurile altfel. Am ajuns sa acceptam coruptia ca pe o forma de supravietuire. Si nu sunt ipocrit sa spun ca eu traiesc intr-un glob de cristal si ca lucrurile astea nu ma ating. Dimpotriva. Eu ma regasesc in unele din situatiile de mai jos.
Argumentul 1. Ciocu’ mic
Asa se face ca in viata noastra apar tot felul de complicatii. Spirala fricii e interesanta. Casti gura? “Pai…, tu vorbesti? Tu, care …” Si, intr-un fel, e adevarat. Nu poti vorbi tu, pentru ca ai teama de opinia publica. Si in Romania sunt multi oameni cu teama de opinii. Ale lor sau ale altora. Apoi, nu poti vorbi tu, pentru ca ti-e teama de justitie. Pentru ca, nu-i asa, in Romania indoi reguli ca sa le poti respecta, macar pe jumatate.
Argumentul 2. Esti prost.
Apoi, apare complicatia dialogului cu un singur argument: “esti prost”. Ma rog, argumentul are si niste declinari care tin de culoare, apartenenta sexuala, pasareasca sau de alt fel. In spatiul public romanesc primeaza şmenul. “Te fac din doua vorbe, ‘ar al dracu sa fii”. Smenul intelectual implica negarea oricarei forme de dialog si inlocuirea sa cu repetarea obsesiva a unor idei, cu insulta din varful limbii si cu ocheadele pline de subinteles aruncate oamenilor care mai bine ar tace din gura. Vezi argumentul de mai sus.
Argumentul 3. Bugetar nesimtit
Si mai interesanta e ideea ca tu esti parte dintr-o turma, aflata mereu in antiteza cu alte turme. Nu e ca prima data cand ti se spune asta, dar ideea in sine e haioasa. Dar si periculoasa atunci cand devine politica de stat. Si ea, politica asta de stat, i-a adus lui taica-meu un salariu de 10 – 12 milioane, redus cu 50% intr-un an de zile, dupa 40 de ani de munca si zeci de mii de oameni tratati de-a lungul timpului. Semn ca “Romania evolueaza si-si trateaza oamenii de calitate din ce in ce mai bine”.
Argumentul 4. Specialist = baiat destept
E tema zilei si n-are legatura cu ghicitorile. In lumea romaneasca, acoperirea politica primeaza in fata oricarei forme de geniu. Poti fi bun, poti fi oricat de util, nu existi daca n-ai origine sanatoasa. Hmm, dar parca asta am mai auzit-o undeva.
Argumentul 5, cu dat din gene lungi. Asa, si, stii pe altu’ mai bun ca mine?
E diversiunea perfecta. Daca nu te pot bate, atunci sa te conving de faptul ca, si daca ma dai jos, tot aia e. Cu alte cuvinte, vezi ideea cu generalul care castiga batalia inainte sa inceapa. Interesant si placut auzului. Dar al dracului de gresit daca e sa te raportezi la o tara intreaga. Da, avem o buna parte din populatie insuficient pregatita, avem o buna parte din populatie incapabila sa-i diferentieze in vreun fel pe Nastase si Basescu, dar… stiti ce m-a marcat pe mine? O faza pe care am vazut-o in 2005 intr-un bar de tara, unde doi betivi notorii, care nu se miscasera de pe scaun de muuuulta vreme imi povesteau ca l-au votat pe Basescu pentru ca “e om de-al nostru, din popor. mai bea si el un paharel”.
Argumentul 6. Antenistule
Si l-am vazut spus de prieteni, semn ca poate ar trebui sa-mi revizuiesc legaturile sociale 
. Daca indraznesti sa spui ca nu-i bine ceva, devii sclavul antenelor si al realitatilor. Hmm. Cred ca, dincolo de ultimele 3 zile, am privit la televizor vreo 6 ore pe luna. Si in orele alea m-am uitat pe History Channel (Time Team – va recomand). Calificativele aruncate de unii sau altii prind atat de bine, incat ne-am transformat intr-un popor punator de porecle. De cate ori face Basescu vreo prostie, apare cineva care spune ca Iliescu si Nastase sunt corupti si dobitoci. Eu intreb, de regula, de ce nu-i la fel si Carol al II-lea, de ce nu vorbim asa si de fanarioti? Ca doar e acelasi lucru.
In orice forma de teorie a dialogului politic se practica “reflectarea discutiei”. Tu-mi spui ceva, eu iti raspund altceva. Si ne jucam asa pana cand ne plictisim. Asa se face ca, in ultimele campanii, n-a fost deloc vorba despre realizari palpabile si tampenii concrete, ci despre Hrebenciuc, Iliescu, Nastase, Vadim, Becali, Udrea sau Basescu. Semn ca nu ne dorim programe, ci oameni.
Argumentul 7. Taci dreacu’ din gura, ca-ti trimit fiscul
Aici, ce am putea comenta. Nimic.
–
Si cu nimicul termin argumentele mele.
Poate ca nu ne convin lucruri, dar cata vreme nu acceptam, ca dupa ce am invatat sa vorbim, trebuie sa invatam si cum e cu tacutul, o sa mergem tot asa. Dinspre nimic, indreptandu-ne catre nimic. Blamam oamenii simpli ca nu-i duce capul si iau galeti la alegeri in timp ce noi, oamenii complicati, ne jucam de-a v-ati ascunselea cu vremurile.
Si mai vrem si cu sufletul in rai.
January 17, 2012